Editura Evenimentul si Capital

Revolta Intelectualilor. Interviu cu profesorul și criticul literar Paul Cernat. „Clasa politică e tot mai incultă, şantajabilă, inerţială şi timorată, parţial mafiotizată”

Autor: | | 2 Comentarii | 4163 Vizualizari

Dincolo de reperele care conturează silueta culturală a tânărului intelectual Paul Cernat, dialogul prinde în pelicula sa, prin filtrul unei analize pe cât de concise, pe atât de limpezi, amurgul civilizației occidentale, hărtănite de valul migrațiilor orientale și tocite de politici neinspirate. Într-un viitor european în care neliniștea palpită deja nestingherită, prezentul României, confiscat de scandalul Ghiță-Kovesi-Coldea sau de dezinteresul pentru cultură și educație, pare încremenit într-o veșnică primenire, niciodată dusă până la capăt

Florian Saiu: Vi s-a propus vreodată să scrieți sau să criticați la comandă, pe bani mulți?

Paul Cernat: La comandă da, pe bani mulţi - nu. Din fericire pentru confortul meu interior, n-am stofă de mercenar. Dar cunosc cazuri cărora li s-a propus asta, şi care s-au pretat cu entuziasm.

- Care sunt carențele sistemului românesc de învățământ? Educația, încotro?

Paul Cernat:- Carenţe, cât cuprinde: subfinanţarea, lipsa spaţiilor, clientelismul (politic, dar nu numai) asociat cu corupţia, selecţia deficitară la mai toate nivelurile, adoptarea dezastruoasă a Programului Bologna, precarizarea crescândă a învăţământului umanist şi de cultură generală, dificultatea financiară de acces în universităţi a tinerilor săraci şi/sau din mediul rural, standardizarea cantitativistă, finanţarea per capita la nivelul instituţiilor de învăţământ universitar, masificarea adesea frauduloasă a doctoratelor, slăbirea extremă a autorităţii profesorilor, transformarea cvasi-totalităţii universităţilor private şi a multora dintre cele de stat în SRL-uri cu beneficii intelectuale zero… şi exemplele pot continua. Încotro? Vreau să cred că nu spre faliment.

- Ce părere aveți despre intenția de limitare a numărului de ore la materiile umaniste? S-a propus scoaterea din programă a unor cursuri de istorie, limba latină, limba română etc?

Paul Cernat:- Din păcate, e un fenomen care afectează, în doze diferite, întreaga Europă, una dintre consecinţele toxice ale globalizării neoliberale. Învăţământul umanist nu produce bani, deci e considerat dispensabil, iar istoria, latina, limba română – ca materii care prezervă identitatea naţională şi tradiţia europeană - sunt, probabil, considerate un obstacol conservator în calea globalizării trans-, multi- şi supranaţionale.

- Sunt a lo cați suficienți bani Culturii?

Paul Cernat:- Scandalos de puţini, din 1990 încoace. Cultura e văzută ca o cenuşăreasă dispensabilă. Retragerea progresivă a statului s-a dovedit a fi însă o catastrofă, pentru că România (ca şi Europa, de altfel) nu poate fi America, unde fundaţiile particulare au rol de mecena.

- Vom scăpa vreodată de politizarea instituțiilor culturale, educaționale? În țara noastră a devenit aproape o regulă ca „x” organism să aibă în frunte un personaj aliniat unei linii de partid.

Paul Cernat:- Din păcate, nu cred, chiar dacă e de dorit să limităm, pe cât posibil, politizarea şi efectele ei. Mă tem, apoi, că eventualele tentative de „depolitizare” vor aduce în fruntea instituţiilor lupi în blană de miel, la fel de clientelari ca şi cei politici pe faţă. Nu de politizare mă tem cel mai mult, ci de incompetenţa şi impostura asociate.

- Cum credeți că va evolua limba română? Va reuși să-și păstreze identitatea sau va fi „înghițită” de limbile de circulație internațională? Deja pare că limba română s-a „englezit”. Mulți corporatiști vorbesc pe jumătate limba română. Cealaltă jumătate este o pseudo engleză de birou. S-a creat un melanj grotesc.

Paul Cernat:- Limba română s-a confruntat, de la formarea ei, cu pericolul de a fi „înghiţită” de fel de fel de valuri lingvistice, dar a supravieţuit printr-o enormă capacitate de asimilare. Cred că se va descurca la fel şi în perspectivă. Fenomenele pe care le amintiţi sunt deranjante, fără îndoială; ele ţin de un snobism al modernizării şi au existat, sub alte forme, şi în alte perioade – să ne amintim de „latinizanţii”, „franţuziţiii” sau „italienizanţii” secolului XIX. Nu e bine să le bagatelizăm, dar nici să le dramatizăm prea tare.

- Ce reprezintă internetul, Facebook-ul și celelalte mijloace de comunicare pentru tagma intelectualilor?

Paul Cernat:- Ca de obicei, o şansă şi o capcană în acelaşi timp; totul e să nu devii robul lor, şi să le foloseşti în aşa fel încât beneficiile să fie mai mari decât pierderile. Internetul a devenit indispensabil pentru intelectualul contemporan, iar social-media a ajuns să ocupe, în ultimii ani, o mare parte a spaţiului public, inclusiv parte a vieţii literare; a face abstracţie de ea ar fi total contraproductiv. Pentru „tagma intelectualilor” facebook-ul e, ca şi pentru alţii de altfel, o formă de (auto) promovare, de interacţiune, de informare şi de amuzament – eventual o nouă formă de pierdere a timpului, dar e şi cea mai la îndemână modalitatea de a lua, în timp real, pulsul actualităţii, cu maximum de conexiuni posibile.

- Ce opinie aveți despre clasa noastră politică?

Paul Cernat:- Mi se pare submediocră, fără leadership autentic – seamănă într-un fel cu echipa naţională de fotbal. Obiectiv vorbind însă, nu e atât de odioasă cum încearcă „maximaliştii” să acrediteze. E, da, tot mai incultă, prea interesată de căpătuială şi de propriile interese, şantajabilă, vulnerabilă, inerţială şi timorată, parţial mafiotizată. Dar, pe ansamblu, nu e mai rea decât media societăţii româneşti, inclusiv – moralmente vorbind – decât mulţi dintre cei care o acuză virulent, din amvonul unei purităţi imaginare. Nu e, de pildă, extremistă sau agresivă. Dar nu vreau să intru acum în detalii, că nu mai terminăm niciodată.

E nemulţumit de toate cărţile pe care le-a scris

- Ce părere aveți despre scandalul tezelor de doctorat plagiate?

Paul Cernat:- E o consecinţă, intens (dar explicabil) manipulată politic, a unui fenomen mult mai larg, care a facut ravagii în mediul universitar post-decembrist, când doctoratele au devenit un sport de masă. Însă nu numai politicienii postcomunişti care, de regulă, n-au avut şi n-au vreme de studiu îşi plagiază sau, cel mai des, îi pun pe alţii să le plagieze tezele de doctorat: mă tem că peste 80% din tezele susţinute în România de azi sunt fie plagiate, fie compilate, fie pur şi simplu proaste, impostură intelectuală. De ce? Din motive de învăţămînt de masă a la roumaine, cu toate malversaţiunile aferente - economice, legislative, administrative şi, aşa-zicând, „umane” de după 1989.

- Care a fost ultima carte bună pe care ați citit-o?

Paul Cernat:- Acum, depinde ce înţelegem prin cărţi bune: de la un timp evit, pe cît posibil, cărţile proaste, prefer să tac despre ele decît să pierd timpul cu „raderea” lor. Acum, când răspund la întrebare, tocmai am recitit, în vederea unei comunicări, Scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri. Din literatura universală, ultima carte bună pe care am citit-o ar fi, până îi va lua locul o alta, „O ciudăţenie a minţii mele” de Orhan Pamuk.

- Care este cartea scrisă de Paul Cernat la care omul Paul Cernat ține cel mai mult?

Codruta Kovesi, lovitura de GRATIE! Va fi procuror european. Antunul facut de STRAINI. ULTIMA ORA

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI