Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > În decembrie 2018, spionajul rusesc a făcut un important test pe români!
În decembrie 2018, spionajul rusesc a făcut un important test pe români!

În decembrie 2018, spionajul rusesc a făcut un important test pe români!

Se întâmplă nu rareori, ca în activitatea unui jurnalist timpul să îi confirme un raționament declanșat de o întâmplare aparent de neînțeles. Cum nimic pe lumea asta nu are loc fără un motiv, multor necunoscute și se poate descifra înțelesul prin evenimente ulterioare, chiar dacă ele se petrec după ani. Astfel, suspiciunea față o întâmplare căreia jurnalistul nu i-a putut descifra tâlcul, atunci când ea s-a produs, poate deveni o calitate profesională, cu condiția să fie dublată de răbdare, curiozitate și o bună memorie. Iată, un astfel de caz, care are drept protagonistă Ambasada Federației Ruse la București.

Aparent hodoronc-tronc, în data de 28 decembrie 2018, pe pagina de facebook a Ambasadei Rusiei de la București apărea un text ca o nucă în perete, ca vorbitul despre frânghie într-o casă de spânzurat. Poate fi găsit și astăzi pe pagina Ambasadei.

Așa cum am arătat la vremea respectivă, era vorba despre un text bizar, care încerca imposibilul: desființarea imaginii dezastruoase, de bandă de criminali, violatori și tâlhari, pe care Armata Roșie a lăsat-o în urma ei în țările pe unde a trecut spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și înlocuirea ei cu una idilică, identică cu aceea evocată de literaturnicii anilor `50 sub semnul lui „Stalin și poporul rus/Libertate ne-au adus”.

Argumentul suprem adus de Ambasadă în textul publicat este acela potrivit căruia soldații sovietici nu aveau cum să se dedea la vreo faptă reprobabilă, din simplul motiv că nu-i lăsa Stalin: Asemenea acțiuni împotriva populației civile (viol și jaf) au fost interzise în Armata Roșie la cel mai înalt nivel și erau pedepsite prin executare. Este relevant să cităm textul ordinului comandantului suprem I.V. Stalin „Cu privire la inadmisibilitatea atitudinii dure față de populație”: „Ofițerii și ostași ai Armatei Roșii! Ne îndreptăm spre țara inamicului. Fiecare trebuie să-și păstreze stăpânirea de sine, fiecare trebuie să fie curajos… Populația rămasă în zonele cucerite, indiferent dacă este vorba de germani, cehi sau polonezi, nu trebuie să fie supusă abuzului. Vinovații vor fi pedepsiți în conformitate cu legea marțială. În teritoriul cucerit, relațiile sexuale cu sexul feminin nu sunt permise. Cei vinovați de violență și de viol vor fi împușcați.” Adică, conchide Ambasada, dacă așa a zis Stalin, este clar că o „pedeapsă atât de severă, care în caz de necesitate era executată de instanțele curților marțiale, oferă fiecărei persoane rezonabile un motiv pentru a reflecta asupra veridicității tuturor presupuselor atrocități în masă care sunt adesea atribuite soldaților sovietici de către experții occidentali.

Un argument care te lasă cu gura căscată: A zis Stalin! Este știut că Stalin ce spunea aia și făcea, era un veritabil gentleman preocupat de adevăr și de respectarea celor mai înalte valori umanitare. Masacrarea de către sovietici la Katin, în 1940, a 22.500 de ofițeri și intelectuali polonezi, ordonată de Stalin, a fost negată de același Stalin până când s-a dus la marea întâlnire cu Lenin. De altfel, a fost negată și de succesorii săi, până în 1990. Minciuna sfruntată, oricât de prostească, face parte din arsenalul Kremlinului de când se știe el, iar argumentul cu Stalin și ce a zis el, ține de minciuna prostească, fiind contrazis chiar de spusele lui Stalin într-o altă ocazie.

Ca să dau un singur exemplu din nenumăratele consemnate documentat de istorici, în cartea „Dialoguri cu Stalin”, comunistul sârb, Milovan Djilas, general locotenent al Armatei de Eliberare Națională și vice-premier al Iugoslaviei în perioada 1945-1954, povestește cum la protestul sau față de actele criminale comise de soldații ruși, Stalin i-a replicat: „Cum așa, dumneavoastră nu puteți înțelege că un soldat care a trecut mii de kilometri prin sânge, foc și foamete vrea să se distreze cu o femeie?”.

Revenind, mă întrebam la vremea respectivă ce i-o fi apucat pe cei de la Ambasada Federației Ruse la București să deschidă o asemenea Cutie a Pandorei. Comentariile stârnite de postare au fost furios-prompte. Foarte interesant, majoritatea comentatorilor invocau cele suferite și povestite în familie de rudele care au fost fie victime, fie martore ale atrocităților care au marcat ocuparea României de către Armata Roșie. La fel, preluările de către media și comentariile de acolo s-au bazat pe „ceea ce au trăit și îndurat bunicii noștri”. Alte comentarii au trimis foarte la obiect și bine documentat la evenimente istorice în măsură să pulverizeze pledoaria diplomaților ruși. În editorialul meu de atunci, intitulat fără echivoc „Spionajul rusesc face teste pe români!” lansam o ipoteză formulată chiar din titlu:

„Deci, ce i-o fi apucat pe cei de la Ambasadă? Nu se așteptau la asemenea reacții? Ba da, se așteptau! Nu de asemenea virulență poate, dar se așteptau! Bine, și atunci de ce s-au apucat să vorbească de frânghie în casa spânzuratului? Au făcut-o deliberat, au urmărit ceva anume? Întreb asta, pentru că nu pot pleca de la ipoteza că un diplomat al Federației Ruse acreditat la București a prelungit sărbătorirea Nașterii Domnului mai mult decât se cuvine și s-a decis să dea buzna în Istorie și pe net beat pulbere, pentru a drege pe cont propriu imaginea eroicei Armate Roșii. Dacă ar fi fost așa, postarea ar fi fost urgent înlăturată și, în cel mai pur stil cehovian, consacrat nu doar în literatură, dar și de diplomația rusă, peste întreaga poveste s-ar fi așternut liniștea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Îmi este imposibil sa cred asta, nu doar pentru că postarea este și acum acolo unde a fost pusă, adică în spațiul virtual oficial al Ambasadei Rusiei în România, ci și pentru că diplomații ruși sunt ofițeri de informații externe riguroși și disciplinați, fie ai SVR, fie ai GRU, și de niciunul dintre gesturile lor publice nu poate fi străină Moscova. Nu am cum să-mi imaginezi un ofițer activ de spionaj preocupat de teme istorice până la a-și risca postul și cariera. Drept pentru care, eu cred că mesajul cu pricina a fost unul gândit de la Centru și a vizat exact reacțiile despre care am vorbit mai sus, mai precis, volumul și intensitatea acestora. Și mai exact, Moscova a dorit să afle cât din ceea ce au pătimit românii în urma prezenței sovietice pe teritoriul țării mai este prezent în conștiința națională. Au aflat! Au obținut astfel gratis o informație de o importanță crucială pentru aparatul lor de propagandă și politică externă. Rămâne de văzut cum se va adapta atitudinea lor față de România în funcție de asta. Cel mai probabil, vor deveni tot mai amenințători. Tocmai au aflat că este inutil să o facă pe prietenoșii.”

Evenimentele ulterioare mi-au confirmat ipoteza presupusă: ofițerii de informații cu acoperire diplomatică au primit ordin din Centralele lor să testeze natura și intensitatea sentimentelor populației României față de Federația Rusă, succesoarea Uniunii Sovietice. De ce? În vederea invadării și ocupării militare a Ucrainei. În geometria complexă a acestui act criminal, starea de spirit a românilor, cetățeni ai unui stat NATO și membru al UE, era un factor important.

Au aflat! Nu se pot baza pe cei mai mulți dintre români.