Evenimentul Zilei > Horoscop > HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR  1 septembrie 2021  Caracatițele știu despre mișcarea #MeToo ?!
HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR  1 septembrie 2021  Caracatițele știu despre mișcarea #MeToo ?!

HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR  1 septembrie 2021  Caracatițele știu despre mișcarea #MeToo ?!

Pierre, prietenul meu, se întreba, ușor misogin, dacă caracatițele femele din Golful Jervis știu de mișcarea #MeToo. I-am răspuns că nu ar fi imposibil de la un animal cu trei inimi, nouă creiere și care are sânge albastru! În orice caz, sunt un exemplu interesant, pentru toate speciile.

 Pe 1 septembrie s-au născut Rocky Marciano, Kenneth „Roy” Thomson, Edgar Rice Burroughs, Barry Gibb, Gloria Estefan, Dudu Georgescu, Ion Oblemenco.

În calendarul creştin ortodox sunt Sfinţii: Dionisie Exiguul, Simeon Stâlpnicul şi Marta mama sa, 40 Muceniţe din Adrianopol.

Septembrie, numit şi răpciune, răpciuni, vinimeriu, viniceriu, viniţel. La 1 septembrie începe Noul an Bisericesc cu Sf. Simion Stâlpnicul.

Tradiţional „Sf. Simeon (Simion) ţine cerul şi pământul, adică stâlpii pământului ce stau pe peştele din mare… protectorul păserilor şi mai ales al cocoşului… Sf. Simion ţine anul – cum este ziua lui aşa va fi tot anul… dacă tună, toamna va fi lungă!” Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, 1997, pagina 169.

Evident, o calchiere a titanului Atlas. Influenţat de misterele egiptene prin creştinarea pitagoricilor alexandrini în secolul III, creştinismul nuanţează susţinera cerului prin forţa  credinţei.

Există un „stâlp”, controversat prin confuzia de nume, Sf. Iuda, şi un „stâlp” foarte puternic, Sf. Simion, care, într-o întâmplare populară se opune chiar lui Dumnezeu, oprind vânturile.

O dualitate perfectă: Joachim şi Boaz, stâlpii din Templul masonic!

Evenimentul Zilei” din 1 septembrie 1939  a fost începutul celui de al Doilea Război Mondial. În zorii zilei, Germania a invadat Polonia.

Poate ar trebui să recitiți https://evz.ro/armata-romana-pe-locul-9-inaintea-rusiei-horoscopul-lui-dom-profesor.html. Am primit multă corespondență, foarte multă, dar, așa cum v-am informat nu pot să răspund la multele întrebări pe care mi le puneți. Despre Afganistan și ceea ce ne așteaptă, cu prima ocazie, o să revin. Și despre culoarea violet…

Dar despre altceva doream să vă povestesc. O analiză a filmărilor unor caracatițe în largul coastei Australiei „aruncând” scoici și nămol sugerează că acestea vizează intenționat – și deseori chiar lovesc – alte caracatițe. În majoritatea cazurilor, femelele execută aruncarea, adesea contra masculilor care le hărțuiesc.

În anul 2015, Peter Godfrey-Smith de la Universitatea din Sydney și colegii săi au filmat mai multe caracatițe obișnuite ( Octopus tetricus ) care interacționează la un sit din Golful Jervis numit „Octopolis”. Este unul dintre puținele locuri din fundul mării, altfel nisipos, în care caracatițele pot săpă o groapă, deci există un număr neobișnuit de mare de animale concentrat într-o zonă mică.

Camerele de filmat au surprins lupte, împerecheri și un comportament extraordinar pe care echipa îl numește ”aruncare”. „Este dificil cum să descriu cel mai bine”, spune Godfrey-Smith.

Caracatițele păstrează nămol, alge sau alte obiecte precum cochilii, uneori chiar pietre, sub corpul lor, în tentacule, apoi își înclină sifoanele și trag un jet de apă asupra proiectilelor, propulsându-le astfel la o distanță oarecare.

Se știa că acest comportament de aruncare ar fi folosit pentru a arunca resturile meselor, sau pentru excavarea vizuinelor, dar videoclipurile au dezvăluit, de asemenea, multe cazuri în care caracatițele au lovit alte semene cu obiecte aruncate.

Când Godfrey-Smith a descris pentru prima oară acest comportament în anul 2015, nu era sigur dacă vizau în mod intenționat celelalte caracatițe, sau pur și simplu le loveau accidental.

Acum echipa are mai multe imagini, iar analiza detaliată a dezvăluit, de asemenea, diferențe între aruncările care vizează alte caracatițe și cele utilizate pentru curățarea vizuinii, sugerând că caracatițele îi ochesc în mod deliberat pe alte specimene.

În anul 2016, de exemplu, o femelă de caracatiță a aruncat nămol de 10 ori asupra unui mascul, dintr-o vizuină, mascul care încerca să-i facă avansuri, să se împerecheze cu ea. L-a lovit de cinci ori. „Această secvență a fost una dintre cele care m-au convins că aruncarea a fost intenționată”, spune Godfrey-Smith.

În patru dintre aceste ocazii, masculul a încercat să se ferească din calea proiectilelor, deși nu a reușit întotdeauna. În două cazuri, el a anticipat aruncările din mișcările femelei și a început să se eschiveze înainte ca nămolul să fie propulsat spre el.

Când vizau pe alții, caracatițele erau predispuse să arunce nămol decât scoici, iar aruncările erau și mai viguroase.

În plus, aruncările folosite în timpul săpării de gropi, culcușuri, erau aproape întotdeauna folosite cele două tentacule din față. Cu toate acestea, atunci când aruncau obiecte asupra altora, caracatițele au înclinat cumva aruncarea între primul și al doilea tentacul pe stânga sau pe dreapta. „Asta sugerează un fel de direcționare”, spune Godfrey-Smith.

În câteva ocazii, cercetătorii au văzut o caracatiță aruncând un obiect și lovindu-l cu un tentacul ca la baseball. O altă caracatiță a aruncat o scoica cu un tentacul ca un frisbee.

În timp ce un număr de animale aruncă sau propulsează lucruri către alte animale, până acum doar cimpanzeii erau cunoscuți pentru că luau la țintă membrii propriei specii. „Este destul de rar. Este deosebit de rar aruncarea obiectelor asupra altor membri ai aceleiași populații”, spune Godfrey-Smith.

De două ori, o caracatiță a lovit un pește, deși una dintre aceste ciocniri părea să fi fost accidentală. Caracatițele păreau, de asemenea, să țintească camera de luat vederi, lovind de două ori trepiedul.

În timp ce aruncarea pare să fie folosită ca formă de atac, echipa nu a văzut nicio caracatiță țintă răspunzând atacând, sau aruncând lucruri înapoi. Mai mult, unele aruncări care au loc după interacțiuni sociale intense nu sunt direcționate către o altă caracatiță, ci într-un spațiu gol, sugerând că animalele ar putea să-și arate frustrarea și enervarea.

Într-un caz, după ce avansurile unui mascul către o femelă au fost respinse, el a aruncat o scoică într-o direcție oarecare și și-a schimbat culoarea.

Totuși, animalele folosesc bețe, pietre, etc ocazional. De exemplu există un video care arată un urs polar care arunca cu pietre după morse. Nimeni nu l-a învățat, nu era Fram de la circ!

Pierre, prietenul meu, se întreba, ușor misogin, dacă caracatițele femele din Golful Jervis știu de mișcarea #MeToo. I-am răspuns că nu ar fi imposibil de la un animal cu trei inimi, nouă creiere și care are sânge albastru! În orice caz, sunt un exemplu interesant, pentru toate speciile.

Mă tot sună prietena mea de la CERN, să vedem ce noutăți aflu, dacă este ceva interesant o să aflați mâine, pentru că mâine este o altă zi!

Publicat in categoriile: Horoscop
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: