La doi ani de la tragedia din clubul Colectiv, în urma căreia 64 de persoane au murit, iar alte 128 au fost rănite, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a oferit explicații despre motivul întârzierii judecării cazului.

Ea a spus că au fost făcute trei dosare, la trei structuri diferite de Parchet. La Direcția Anticorupție au fost dosare, unul, care îl vizează pe fostul primar al al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, altul, la Secţia Militară din DNA, în cazul celor doi ofiţeri ISU. Kovesi a mai precizat că ambele dosare au trecut de procedura Camerei Preliminare, s-au respins toate excepţiile şi cerererile şi a început judecarea proceselor.    

„Bună dimineața. Astăzi sunt doi ani. Am citit fiecare dintre comentariile, unele vitriolice, altele disprețuitoare, la cele scrise de mine ieri. Nu m-au suprins decât poate două, din partea unor persoane cu care am lucrat, oameni care ar trebui să știe mai bine. Deci #impreunarezistam. 

Autorităţile joacă ALBA-NEAGRA cu tragedia Colectiv. UN RAPORT MISTERIOS, apărut după doi ani. Altfel, NICIUN VINOVAT!

Adevărul despre Impreuna Rezistăm. ȘI despre comunitatea ”underground”. Impreună Rezistăm a fost ideea unui singur om. El știe cine e. Nu sunt eu. Dar eram la aceeași masă la ore după Incendiu, cred că eram vreo cinci, și omul ăsta își dorea să ajute cu niște bani supraviețuitorii și victimele. A vrut să adune fonduri dintr-un concert caritabil. Care concert s-a și întâmplat, pe 14 noiembrie. Printre ei eram singurul doctor. M-au întrebat care e prognosticul din ce știam eu. Le-am spus că la triaj ,când au ajuns în spitale, a fost de mortalitate 90%. Dar că dacă e să fie făcut tot posibilul, probabil că la final vom avea în jur de 60 de victime. Simplu spus, aveau să mai moară 30 de oameni, majoritatea la o săptămână după. Principalele cauze sunt cele legate de șoc, apoi de infecție. 

Scurt interludiu. Îmi dau seama că – deja – majoritatea dintre voi are o filosofie privind infecțiile din spitale, bacterii nosocomiale etc. Tolontan și-a făcut datoria. Ce-a uitat să menționeze Tolontan e că nici n-ar putea să fie altfel decât în încăperi speciale, făcute pentru mari arși. În rest sunt săli de Terapie Intensivă obișnuite. O țară precum România are anual cam 150 – 200 de astfel de cazuri. Cam 15 pe lună. Capabilități de tratament sunt în București, Brașov, Iași, Timișoara, Cluj. Triajul a căutat să concentreze cazurile cele mai grave către singura unitate specializată (Sp. de Arși), și spitalele cu experiență în politraumă (Universitar, SCUBA, Floreasca, Sp. Militar). Fiecare dintre spitale are propriul eco-sistem de bacterii, unele pluri sau multi rezistente. Și asta pentru că prin saloane, sau în ATI, se află oameni bolnavi.

 

EXPLICAȚIILE șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, despre DOSARUL COLECTIV

De la o zi la alta numărul celor care ajutau a crescut. După ce marți am apărut la Digi (da, știu, omnipotent, omniscient etc), pagina FB a Impreuna Rezistăm a crescut foarte mult ca vizibilitate. În paralel alți oameni făcuseră un website care colecta informații despre victime, familiile lor, nevoi oarecare ale celor afectați. Am luat legătura cu ei. Căci asta era treaba mea. Și da, e adevărat, Impreună Rezistăm a avut detalii pe care, sau la care, autoritățile nu se gândiseră. Aceste detalii au permis să direcționăm bani despre care altfel n-ar fi știut nimeni. Au fost bani dați pentru înmormântări. Au fost bani dați pentru diverse nevoi. Nu insist pe bani. A dat și Statul bani. Ajutor pentru familii. Finanțele voiau să permită unui singur membru al familiei să însoțească cei transportați în Străinătate.

Am discutat, cu ministrul Bănicioiu și secretarul de stat Săndesc să înlocuim sintagma ”membru” cu – pur și simplu – „familie”. Am făcut asta pentru că știam date din directorul IR. Un corolar neplăcut, mai târziu, a fost să vedem cum, în câteva cazuri, oamenii au folosit banii respectivi, fie că au venit dinspre fundații, ONG-uri, sau Stat, cu altă destinație decât cea inițială. Nu le poți controla pe toate. Am avut și-o situație mizerabilă în care unei familii i s-au cerut la repatriere banii ramburs din ajutorul oferit de Guvern. Și am mai avut o problemă. 
La o săptămână după, în IR am început să constatăm că unele povești se ne-potriveau. La fel și la alte fundații partener. Au apărut oameni care susțineau că fuseseră în Colectiv și voiau bani. Sau servicii medicale.

Nu aveau leziuni, nu aveau vreo dovadă. Căci aceasta e natura umană. Impreună Rezistăm a ținut concertul pe 14 noiembrie 2015. N-am putut fi acolo, eu eram la Vienna și discutam cu consulul României de acolo, cu vicele societății europene de asistență socială, cu prieteni psihologi să oferim suport, translator, asistență socială și psihologică celor transferați acolo. 
Când vorbiți de empatie păstrați un moment pentru realizarea că majoritatea celor transportați în străinătate, dacă nu cumva toți, după faza critică de terapie intensivă urmau să revină în țară. 
Prin Estuar s-au adunat mult mai mulți bani decât se estimase inițial. Am reușit să-i aduc alături de Mereu Aproape și Crucea Roșie încât să-și sincronizeze eforturile abia în decembrie. Cu bune cu rele. Până atunci am avut o punte de contact între Estuar și Mereu Aproape. Întrebați-mă, într-o zi, de ce nu a fost și Dăruiește Viață partener. Poate am să vă răspund. 
Când m-am dus, pe 7 noiembrie, cu Ana Rădulescu și profesorul Enescu la Guvern la întâlnirea cu premierul interimar, membri ai cabinetului etc, lucrurile nu stăteau bine. Realizez că acum, la doi ani, multe amintiri sunt încă proaspete dar principala problemă pe care a avut-o Impreuna

(…)

După ce a plecat Bănicioiu din minister, doctorul Săndesc urma la rându-i să plece. L-am rugat să nu o facă. Nu încă. Relația cu cei din Bruxelles căpătase preponderență și încă aveam pacienți împrăștiați prin toată Europa. Am gândit că ar fi bine să-i aducem laolaltă acolo, să deschidem un parteneriat. Dacian Cioloș abia venise premier, Achimaș-Cadariu abia fusese numit la Sănătate după o primă propunere, mă înșeală memoria sau era un fotomodel? Am avut, din fericire, norocul de-a avea în ambasada României la Bruxelles oameni incredibili. Cioloș urma să meargă acolo, să vadă și victimele, să facă poze cu ele etc. Era important pentru guvernul tehnocrat să-și sugă validare din partea spiritului colectiv. A fost informat în cele din urmă de tot ce căutam să facem. La fel, am mizat pe pasivitatea lui Cadariu să propunem un plan de îngrijiri pentru Belgia de doi ani. 

și mai sunt și alte evenimente despre care poate că om vorbi.

Îmi pare rău că v-ați supărat, enervat, simțit într-un anumit fel în urma scriselor mele. Adevărul nu e făcut să placă sau să seducă, sau să trimită la emoții. Adevărul este. Atât. Și adevărul e că, după doi ani, multe lucruri au devenit cunoscute. Noi ne-am făcut datoria și am plecat înainte de sesiunea foto de final. N-am a cere nici clemență, nici mulțumiri nimănui. Mi se pare firesc să îmi spun opinia ca unul care chiar a muncit atunci. Pentru fiecare viață salvată că e astăzi aici, fie și să mă înjure, e suficient. Pentru fiecare viață plecată pot spune un singur lucru, oricând mă pot uita în ochii oricui care a pierdut un om drag acolo. Isteria unor doamne în ”rețeaua de socializare” nu schimbă nimic din ce am trăit. Că aceste doamne sunt convinse de binele pe care îl fac,nu mă îndoiesc. Sper să obțină acel bine. Mă îndoiesc că, dincolo de o vremelnică faimă, se va întâmpla ceva. Uitarea așteaptă mereu după colț.  (…)

Citiţi mesajul integral pe pagina de facebook a medicului Gabriel Diaconu!

Te-ar putea interesa și: