Evenimentul Zilei > EVZ Special > Fețele văzute și nevăzute ale lui Corneliu Vadim Tudor. „Profetul politicii șoviniste”
Fețele văzute și nevăzute ale lui Corneliu Vadim Tudor. „Profetul politicii șoviniste”

Fețele văzute și nevăzute ale lui Corneliu Vadim Tudor. „Profetul politicii șoviniste”

Dispariția lui Corneliu Vadim Tudor provoacă reacții diverse. C.V. Tudor este ori „un antisemit” și „ungarofob”, ori „un prieten” pierdut sau un talentat pamfletar

Iată ce spune Vladimir Tismăneanu: „Corneliu Vadim Tudor, care a decedat la vârsta de 65 de ani, a fost profetul politicii șoviniste din România contemporană. Folosind o frază inventată de Peter Gay, specialitatea lui a fost cultivarea urii. În timpul erei Ceaușescu, el i-a depășit pe toți ceilalți lingușitori – și au existat o mulțime – în glorificarea cuplului prezidențial. El a fost un visceral și fără echivoc antisemit și ungarofob. A glorificat cu mândrie Securitatea. A fondat «Partidul România Mare» și, omonim, veninosul săptămânal xenofob. În decembrie 2006, Vadim Tudor a organizat un circ parlamentar, în încercarea de a sabota discursul președintelui Traian Băsescu, prin care regimul comunist a fost condamnat ca ilegal și criminal. În numeroase ocazii, Vadim Tudor m-a jignit («șobolanul navetist » etc). Am fost onorat să fiu pe lista lui de inamici personali, alături de cei mai buni şi mai străluciţi dintre români…”.

Portret

Dinu Săraru: „Am descoperit azi noapte, în însemnările lui Camus, un citat din Stendhal, în care romancierul francez își făcea un portret în care încape extraordinar destinul lui Vadim: «Dar sufletul meu este un foc, care suferă dacă nu arde de viu». Ăsta era personajul”.

Rău în pamflete

Andrei Păunescu: „Vadim era mai impulsiv și mai rău în pamflete, Adrian Păunescu, era mai înțelept și mai iertător. Aş vrea să vă vorbesc despre cele patru lucruri mari care i-au unit. Unu: marea cultură pe care o aveau amândoi; doi: naţio nalismul luminat, pasiunea sfâşietoare pentru ţară; trei: talentul literar – la Vadim, marele talent literar era harul de pamfletar, pe care Adrian Păunescu i l-a recunoscut întotdeauna; patru: dragostea, fanatismul pentru familie.