Nominalizată în 2014 pentru premiul Nobel pentru literatură, Dacia Maraini a scris o carte cumva, înfricoșătoare, deși de o rară sensibilitate, în care evocă relația de prietenie pe care a avut-o cu celebrul scriitor și regizor Pier Paolo Pasolini. În afară de momentele de apropiere spirituală a doi mari intelectuali europeni, ne este înfățișata o normalitate pierdută azi: efervescența creativă a unui spațiu nemurdărit pe atunci de ”politically corectness”, de agresivitatea neomarxiștilor, de la cei care „se mândresc” cu apartenența la comunitatea LGBTQ, până la cei care apără planeta de o catastrofală încălzire…

La pagina 26 am fost șocat de o referință cutremurătoare: ”Și cât adevăr poate exista în teoria că tu ( se referă la Pasolini) știai prea multe despre misterul morții lui Enrico Mattei de care te-ai ocupat scriind ”Petrol”?

O mare parte dintre români evită să își încălzească locuințele atât cât ar trebui în sezonul rece, de teama facturilor. Uniunea Europeană, ce să vezi, a  îndemnat statul român să găsească soluții legate de eficiența energetică!

Odată cu venirea frigului, românii trăiesc cu teama că vor primi facturi mari la energie. Din acest motiv, mulți dintre cetățeni evită să își încălzească locuințele în raport cu temperaturile de afară, cu toate că tarifele la energie au fost plafonate.

Speriați de facturi mari la energie

Încălzirea locuințelor din România devine o problemă apăsătoare pentru mulți cetățeni. Cu venituri mici, aceștia se tem să își încălzească locuințele în sezonul rece și implicit să plătească facturi mari.

Astfel, sărăcia energetică devine un termen tot mai des vehiculat la adresa țării noastre.

Experții spun că românii fug de facturi mari la energie, dar se pot lovi de probleme de sănătate. Plățile utilităților reprezintă pentru români a doua cea mai mare cheltuială lunară. Un studiu recent arată că aproape jumătate dintre locuințe nu își pot  asigura necesarul de energie pentru încălzire și iluminat la standarde adecvate. Motivul principal al acestui fenomen are legătură cu tarifele lunare la utilități.

De ce se întâmplă această nenorocire, desprinsă, parcă, din timpurile lui Ceaușescu?

Se pare că am uitat de ”obligaţia” asumată prin mizeria numită ”PNRR”, a României, de a renunţa la cărbune, în timp ce Uniunea Europeană le permite altor state membre redeschiderea centralelor cu ardere de combustibili fosili.

”Cazul Mattei”  este un film din 1972 regizat de Francesco Rosi. Probabil mulți l-au văzut prezentat la ”telecinemateca” de Ecaterina Oproiu.  El înfățișează viața și moartea misterioasă a lui Enrico Mattei , un om de afaceri italian care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a reușit să evite vânzarea industriei italiene de petrol și hidrocarburi în curs de dezvoltare, către companii americane și le-a dezvoltat organizând ENI - o firmă de Stat, aparținând poporului italian; companie care a pus afacerea în interesul statului, beneficiind de tranzacțiile cu petrol și gaze din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu.

Capul de afiș,  al filmului a fost starul italian Gian Maria Volonté, care a fost actorul principal.

Filmul rămâne unul de referință prin mesajul lui, dar și prin faptul că este un hibrid inovator de documentar și ficțiune, reprezentând conceptul lui Francesco Rosi de ”cine-inchieste” (investigație de film). Rosi rămâne fidel rădăcinilor sale neo-realiste cu filmări în locații comune și actori neprofesioniști. Filmul este presărat cu imagini ale regizorului care încearcă să-și găsească prietenul, jurnalistul de investigație Mauro De Mauro, care a dispărut în timp ce făcea cercetări pentru film. A fost ucis, dar ca și moartea lui Mattei, cazul lui De Mauro nu a fost niciodată rezolvat.

Noi n-am avut un Mattei, am avut, în schimb un …. Virgil Popescu, ”prieten” al OMV, pe care Statul român l-a cadorisit cu cea mai mare parte din resursele energetice ale țării. Am uitat cum, cine a scumpit gazul în România, chiar dacă noi suntem o țară cu imense rezerve de gaz? Am uitat cum a mințit birjărește acest Virgil Popescu, declarând laolaltă cu Useriștii, public, că prețul gazului va scădea după așa-zisa ”liberalizare”? Am uitat pentru ce firme anume s-a făcut asta, creindu-le posibilitatea de a se îmbogăți peste măsură? Am uitat, oare de ce un număr important de hidrocentrale construite în proporție de 90% au fost abandonate, la presiunea unor așa-zise ONG-uri, chiar prin decizii judecătorești?

„Comisia Europeană a cerut României, sub șantajul banilor din PNRR, un plan criminal elaborat în cotloanele ascunse ale USR-ului neomarxist, să abroge prevederea legislativă prin care capacitățile pe cărbune puteau fi redeschise în caz de criză energetică. Și asta în timp ce Germania continuă să redeschidă și să construiască centrale pe cărbune. Guvernul Ciucă s-a conformat, cu obediență, punând în pericol întregul sistem energetic.”

Polonia va deschide mai multe mine pe fondul crizei energetice. Asta înseamnă că Polonia nu numai că își va amâna planurile de închidere a minelor de cărbune existente, dar va extinde producția și chiar va deschide noi instalații, au dezvăluit doi miniștri ai guvernului, scrie notesfrompoland.com.

Așa, deci: toate centralele pe bază de cărbune din țara noastră vor fi închise ”definitiv și ireversibil” până în 2030. Angajamentul în acest sens a fost asumat prin PNRR. Un plan de distrugere al României, ținut la secret. O mizerabilă acțiune anti-românească sub comanda USR, împreună cu oamenii lor din PNL. Orban-Ghinea-Câțu-Boloș. E cazul ca să știm cum au fost sărăciți românii prin creșterea prețului energiei, iar acum, în pasul doi, prin îngenuncherea intreprinderilor cu capital românesc prin taxe și impozite noi. Pasul trei - dreptul de a tranzacționa bani cash -n-a reușit, ca prin minune…

Ministrul ecologist german a anunțat rapid revenirea la energia poluantă. Potrivit Deutsche Welle, un proiect lege ce prevede o sporire a consumului de cărbune pentru producția de electricitate - practic, opusul celui din România - este deja în parlamentul german. Centralele folosite acum ca rezerve tehnice și cele deja închise, dar care încă sunt operaționale vor fi ”reînviate” în baza acestei legi.

Berlinul a închis ultima mină de antracit în 2018, dar mai are încă mine de lignit și vrea să importe cărbune din America. În aceeași zi cu Germania, Austria a făcut un anunț similar. Apoi a fost rândul Țărilor de Jos. Ministrul Climei și Energiei de la Haga a precizat că cele trei centrale pe cărbune, care erau limitate la 35% din producție în cadrul măsurilor de decarbonificare, vor putea funcționa la capacitate maximă.”Redeschiderea centralelor pe cărbune ar putea fi folosită în viitorul apropiat pentru a compensa diverse deficiențe”, spunea, în luna februarie, și premierul italian Mario Draghi.

Cu doar câteva ore mai înainte ca Pasolini însuşi, să fie asasinat, în noapte, pe plaja de la Ostia de lângă Roma, acesta acorda un interviu jurnalistului Furio Colombo, apărut în nr. 2. al suplimentului  „Tuttolibri” al cotidianului torinez „La Stampa”, din 8 noiembrie 1975.

Circumstanţele acelui asasinat şi istoria juridică a rămas până astăzi nelămurită. Relevantă este, oricum, actualitatea indubitabilă cu accente profetice a mesajului său pe care, de altfel, l-a rostit şi impus în întreaga sa activitate, ca şi în opera sa, de la peliculele cinematografice, „Teorema”, „Evanghelia după Matei”, ca şi pe cea a cărui premieră n-a mai apucat s-o prezinte, cu titlul „Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei”, ca şi romanul apărut postum, cu titlul „Petrol”.

”Puterea e un sistem de educaţie ce ne împarte în subjugaţi şi subjugători. Atenţie însă. Un acelaşi sistem educativ ce ne modelează pe toţi, de la aşa-zisele clase conducătoare până jos la cei săraci. Iată de ce vor cu toţii aceleaşi lucruri şi se comportă în acelaşi fel. Dacă am în mână un consiliu de administraţie ori o manevră de bursă o folosesc pe aia. Altminteri, o bâtă. Iar când folosesc bâta uzez violenţa spre a obţine ceea ce vreau. De ce o vreau? Fiindcă mi-au spus că e virtute s-o vreau. Eu exercit dreptul-virtute al meu. Sunt asasin şi sunt bun.”

În România, nici o instituție nu face nici o cercetare în legătură cu gruparea de crimă organizată Ludovic Orban - Florin Câțu - Ghinea - Voiculescu - Virgil Popescu. Nici despre milioanele de vaccinuri cumpărate aiurea, nici despre uriașele tunuri din Pandemie, nici despre PNRR, scris și depus la U.E., în mare secret, și secretizat de USR și PNL, nici despre realția lui Virgil Popescu cu Austria și OMV, sau despre jecmănirea poporului prin mărirea prețului gazelor și curentului.

În plus, noi n-am avut, și n-o să avem, nici un Enrico Mattei, și cu atât mai puțin un Pier Paolo Pasolini să facă un film despre aceste crime de trădare a propriului neam…

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.