Elena Ceaușescu avea un om care-i aduna melcii și gândacii de pe poteca din pădure. Ce destin fabulos a avut bărbatul după 1989

Soții Ceaușescu la Olănești / sursa foto: captură video

În anii 1970 și 1980, stațiunea Olănești și satul Gurguiata din județul Vâlcea au fost martorele unor evenimente cu implicații politice și sociale puțin cunoscute publicului larg. Documentele și mărturiile celor care au trăit acele vremuri conturează imaginea unor ritualuri matinale, vizite clandestine și construcții cu scopuri neobișnuite, toate legate de familia Ceaușescu și apropiații săi.

Povestea Gurguiatei, un sat cu doar câteva case și câțiva locuitori, oferă o perspectivă inedită asupra modului în care puterea politică influența chiar și cele mai mici comunități rurale.

Curățători de poteci și vizite speciale

Prin anii ’70, puținii trecători care se deplasau între stațiunea Olănești și satul Gurguiata aveau surpriza să observe un tânăr care aduna insecte și mici viețuitoare, precum gușteri sau salamandre.

În spatele său, două femei îmbrăcate în halate albastre maturau frunzele și crenguțele căzute pe potecă, lăsând în urmă un drum impecabil.

Mărturiile vremii indică faptul că tânărul era Aurel Vlădoiu, fost secretar local, ulterior secretar general UTC Vâlcea, și, după Revoluție, bancher și politician. Cele două femei erau angajate ale Consiliului Local Olănești.

Curățenia minuțioasă a potecii nu era un simplu gest de ordine. Aceasta era ruta preferată a Elenei Ceaușescu, care urca zilnic, însoțită de un ofițer de pază și, uneori, de tânărul Vlădoiu, pentru plimbările sale matinale.

Această potecă, ce urca de la izvorul 7 și continua pe pârâul Tisa până la Schitul Iezer, traversa satul pustiu Gurguiata, făcând din aceasta un traseu strategic pentru vizitele tovarășei.

Secretul heliportului și construcțiile de lux

În anii ’80, dealul dintre Gurguiata și vila PCR de la Olănești a fost supus unor lucrări intense de nivelare, cu ajutorul buldozerelor și utilajelor grele. Scopul principal al acestor lucrări era amenajarea unui heliport care să permită accesul rapid al invitaților la Palatul Ceaușeștilor, construit în apropierea vilei.

Potrivit mărturiilor, construcțiile au fost realizate de Trust Carpați și grupul IPTANA al Ministerului Transporturilor, iar personalul admis pe șantiere era atent verificat.

De asemenea, în fiecare noapte, geniştii Securității verificau posibile amenințări, inclusiv amplasarea de mine sau dispozitive explozive.

În paralel cu aceste lucrări, Elena Ceaușescu își continua plimbările matinale, monitorizate și protejate de un grup de agenți de pază.

Gurguiata, satul pustiu cu istorie aparte

Gurguiata era o așezare izolată, situată între două dealuri, cu doar câteva case și o mică bisericuță. Locuitorii erau în mare parte persoane vârstnice, iar viața satului era extrem de modestă. Sufletul comunității era baba Marița, cunoscută pentru leacurile tradiționale, descântece și ghicitul în cărți.

Reputația sa depășea limitele județului Vâlcea, atrăgând vizitatori din Olănești și satele învecinate.

Baba Marița primea de la cei care apelau la ea produse alimentare, iar de la Elena Ceaușescu primea cadouri mai rare și de lux, precum cafea Menado și țigări Kent și Amigo, aduse de Aurel Vlădoiu.

Vizitele constante ale Elenei Ceaușescu și atenția acordată babei Marița arată interesul familiei Ceaușescu pentru prezicerile sale, chiar dacă acest lucru rămânea ascuns publicului.

Vizitele și superstițiile Elenei Ceaușescu

Elena Ceaușescu, deși oficial ateu, manifesta interes pentru superstiții și clarviziune. Printre persoanele consultate se numărau faimoasa Baba Vanga, ciobanul Petrache Lupu de la Maglavit și alte țigănci ghicitoare.

Favorita sa era însă baba Marița din Gurguiata, care îi oferea predicții și avertismente. Conform mărturiilor, în 1988, baba i-ar fi indicat Elenei un viitor nesigur, avertizând-o să renunțe la putere împreună cu soțul său.

Reacția Elenei a fost imediată, aceasta întorcându-se rapid la vila PCR și apoi la Neptun, unde se afla Nicolae Ceaușescu.

Se pare că dictatorul a fost nemulțumit de predicțiile babei Marița și a luat măsuri stricte pentru a împiedica alte vizite necontrolate.

Incendiul de la Gurguiata și consecințele

La scurt timp după ce Elena a primit avertismentele, în satul Gurguiata a izbucnit un incendiu care a distrus casa babei Marița.

Sursele indică faptul că trei lucrători ai Securității ar fi pătruns în sat cu canistre de benzină, având intenția de a distruge locuința.

Baba Marița a supraviețuit incendiului, dar a murit ulterior din cauza atacului provocat de șocul evenimentului. Se spune că, înainte de deces, aceasta ar fi blestemat cuplul Ceaușescu.

Blestemul, conform relatărilor, și-a atins ținta: familia Ceaușescu și-a pierdut puterea și a fost executată în ziua de 25 decembrie 1989, în Târgoviște, în timpul Crăciunului.

Investigațiile post-revoluționare

După Revoluția din decembrie 1989, jurnaliștii au investigat evenimentele din Olănești și Gurguiata. Aceștia au descoperit detalii despre vila luxoasă, plimbările Elenei Ceaușescu și rolul babei Marița.

Mărturiile unui fost maior de securitate confirmă implicarea Securității în incendiu și presiunea asupra babei Marița.

Mărturiile fostului senator Aurel Vlădoiu

Fostul secretar UTC și ulterior senator, Aurel Vlădoiu, a recunoscut implicarea sa în escortarea Elenei Ceaușescu și în activitățile de la Olănești.

Acesta a precizat că ordinul executării dictatorilor a venit de la Ion Iliescu, iar incendierea casei babei Marița fusese ordonată de Nicolae Ceaușescu, care dorea să împiedice alte preziceri nefavorabile.

Originea babei Marița și moștenirea spirituală

Profesorii de istorie care au cercetat zona au descoperit că baba Marița nu era originară din Gurguiata, ci din Mănăștur, Cluj.

Ea era nepoata celebrei țigănci Rojas sau Roji, ghicitoare celebră la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

De la aceasta, Marița ar fi moștenit darurile de a ghici viitorul și de a face prevestiri, ceea ce a conferit credibilitate avertismentelor sale legate de familia Ceaușescu.

Transformările ulterioare ale zonei

După căderea regimului, vila fostă a fost integrată în circuitul turistic, iar heliportul a rămas neterminat. Gurguiata a fost ușor revitalizată, cu câțiva noi locuitori și case de vacanță, drumuri de acces modernizate și racord la rețeaua de energie electrică.

Casa babei Marița a fost demolată, iar cei care au participat la evenimentele din anii ’70 și ’80 au trecut în lumea celor drepți.

Povestea Gurguiatei și a vizitelor Elenei Ceaușescu oferă o perspectivă unică asupra modului în care puterea politică și superstițiile personale se intersectau în România anilor ’70 și ’80. Mărturiile, anchetele jurnalistice și cercetările istorice contribuie la păstrarea memoriei acelor evenimente, ilustrând un capitol puțin cunoscut al istoriei locale și naționale.