Articolul despre amanţii Elenei Ceauşescu, publicat ieri, în ziarul nostru este, conform statisticilor, unul dintre cele mai citite articole de când există Evenimentul Zilei în varianta electronică şi de când vizitele cititorilor se înregistrează.

Nu pot decât să mă bucur, ca unul dintre autorii lui. Dar aş vrea să fac şi nişte precizări, care, după părerea mea, dau şi mai mare greutate acestor dezvăluiri importante şi pentru istoria contemporană a României. Acestea sunt legate de persoana şi personalitatea celui care a făcut dezvăluirea. În timp şi mai cu seamă în ultima vreme s-au spus şi se spun foarte multe despre Nicu Ceauşescu. Colateral apar tot felul de legende despre Zoe şi despre Elena Ceauşescu. La începutul anilor '90 a fost aceeaşi modă. Poate atunci era normal ca presa să scormonească fiecare amănunt legat de familia intangibilă, care a dominat România timp de decenii. Observând cum au evoluat lucrurile în ultimii douăzeci de ani, ce s-a construit şi ce s-a dărâmat, ce întreprinderi gigant au trecut din proprietatea statului în "buzunarul" unui număr mic de oameni, care au şi atingere mare cu politica, eu mi-am mai schimbat părerea despre Nicolae Ceauşescu, în primul rând. Atunci, în decembrie 1989 (aveam 35 de ani) dacă l-aş fi văzut şi aveam o armă, cred că trăgeam fără nici o ezitare. Astăzi nu mai gândesc chiar aşa. Familia lui m-a interesat întotdeauna puţin, deşi pe timpuri ea era subiectul principal al bârfelor şoptite. În ultimele săptămâni, când, din nou, aceleaşi vorbe goale au început să sufoce ecranele televizoarelor, ziarul nostru a făcut un demers timid către unul dintre oamenii care au fost foarte apropiaţi de Nicolae Ceauşecu. Practic, către aghiotantul care a stat cel mai mult timp în preajma sa. Care i-a fost credincios şi care s-a opus cu consecvenţă Elenei Ceauşescu, reuşind, cu toate acestea, să trăiască normal şi astăzi. Domnul Nicolae Stan s-a hotărât să dea primul interviu, din viaţa lui şi pentru că este o cunoştinţă veche de familie. Faţă de toţi cei care au făcut şi fac dezvăluiri despre familia Ceauşescu, Generalul Nicolae Stan i-a fost alături Dictatorului încă din anul 1951 când împreună făceau ceva demn de James Bond, cu nişte refugiaţi balcanici, într-o locaţie din Dorohoi. El înşuşi este un personaj de roman. A fost picolo la cofetării de lux, din Ploieşti, pe la vârsta de 11 ani. O ducea bine pentru că refugiaţii polonezi îi dădeau bacşiş câte o monedă de 50 lei, cu chipul lui Carol I, în timp ce tatăl său, capul unei familii cu patru copii, câştiga 80 de lei pe lună. A lucrat şi la celebrul restaurant "Berbecul" tot din Ploieşti şi, după bombardament s-a mutat tot la nişte patroni de lux, prin Predeal. Brusc Nicolae Stan şi-a schimbat viaţa şi s-a înscris în rândurile Partidului Comunist Român, pentru că şi tatăl lui era membru încă din ilegalitate. De aici a pornit un lung drum în munca de informaţii, lucrând atât în securitate cât şi la contrainformaţii militare. Între timp a început să-şi completeze studiile. A terminat Facultatea de Drept, Academia Militară şi Facultatea de filologie, toate cu note maxime.La Academia Militară a fost şef de promoţie pe întreaga instituţie, adică pe toate armele. În anul 1977 şia dat doctoratul în literatură. Am fost şi eu în sală unde mai erau Octavian Paler, Eugen Barbu, Romul Munteanu şi tânărul, atunci, Corneliu Vadim Tudor. Din poziţia de şef al Securităţii a făcut bine multor oameni. A dat paşapoarte şi a avertizat mulţi cetăţeni care intraseră în vizorul cui nu trebuie. În momentul când a ajuns aghiotantul lui Nicolae Ceauşescu, a intrat în conflict cu soţia acestuia. Ea l-a urmărit până la moarte. A reuşit să îl marginalizeze în securitate şi l-a trecut în rezervă. Nicolae Stan a ajuns preşedintele federaţiilor de tenis de câmp şi fotbal chiar în perioadele când sportivii din aceste domenii au obţinut cele mai bune performanţe din istorie. Am scris toate acestea pentru că sunt de părerea că dezvăluirea unui asemenea om chiar are greutate!