„Ediție specială”, film-alternativă la producțiile lui Sergiu Nicolaescu

„Ediție specială”, film alternativă la producțiile lui Sergiu Nicolaescu. Cum a încercat Mircea Daneliuc să facă un altfel de film.

Sergiu Nicolaescu a fost preferatul CNC încă de pe vremea lui Maurer. Deși Ceaușescu s-a bazat pe filnele sale, se pare că nu toate au plăcut. Ba chiar s-a încercat să se facă filme care să contreze succesul filmelor lui Nicolaescu. În 1977 și 1978, Constantin Vaeni și Mircea Daneliuc au încercat în „Buzduganul cu trei peceți”, respectiv „Ediție specială”.

„Ediție specială” nu punea accente pe personajul principal ci pe acțiune

Până în 1978, Sergiu Nicolaescu făcuse destule filme polițiste și de acțiune. Făcuse și filme istorice. Filmul „Mihai Viteazul” a fost oprit în a fi regizat cu actori de top din Occident dar și asa, a fost contestat. Erau prea multe lupte și prea puțină ideologie. Constantin Vaeni a făcut în 1977 Buzduganul cu trei peceți. Scenariul arăta un Mihai Viteazul (jucat de Victor Rebengiuc) care parcă participase la „reciclarea cu Tezele din Iulie”. Adică personajul „vorbea” de parcă se cunoștea cu Nicolae Ceaușescu de-o viață.

„Ediție specială” spune povestea lui „Molaru”, jurnalist de investigație, jucat de marele actor Ștefan Iordache. Asemeni lui Sergiu Nicolaescu în filmul „Un comisar acuză”, e apolitic, dar se lasă prins în lupta ilegaliștilor. Combate manifestările anti-sociale ale legionarilor, contestă cumpărarea presei de către hitleriști. S-a spus că „Ediție specială” critica subtil dictatura lui Ceaușescu. Adică pur și simplu, înlocuiai în minte „legionar” cu „comunist”, „Poliție” cu „Miliție”, „Siguranță” cu „Securitate”, „Germania nazistă” cu „URSS”.

Atenție la limbajul corpului. Ce gest subtil arată că cineva nu te place

Secretul celor mai crocante murături. Trucul pe care doar gospodinele adevărate îl știu

„Ediție specială” trece de cenzură

La final, jurnalistul moare, deși luptă alături de ilegaliști (a se înlocui cu dizidenți). Evident, cerberii de la CNC (Consiliul Superior al Cinematografiei) nu s-au prins. O parte din mașinile care apar în film, apar și în filmele lui Sergiu Nicolaescu (celebrele Chevrolet 1938). În epocă. s-a spus că „Daneliuc i-a tras preșul de sub picioare lui Colonescu” (porecla lui Sergiu Nicolaescu, de care se zvonea că era ofițer de Securitate și că ar fi fost colonel sau general chiar!).

Filmul a fost bine primit de public. Calitatea filmului, jocul actorilor, muzica, sunetul, ambianța au făcut din film să fie o peliculă pe care să o urmărești cu popcorn și răcoritoare pe canapea. Dincolo de tributul ideologic aferent, acțiunea nu era, așa cum am spus, orientată pe personaj ca în filmele lui Nicolaescu. Accentul cădea pe intrigă și desfășurarea acțiunii.

Mircea Daneliuc, un regizor magistral

Mircea Daneliuc născut la 7 aprilie 1943, a văzut lumina zilei la Hotin, azi în Ucraina, atunci în România (regiunile eliberate de Antonescu în 1941 după ce în 1940 fuseseră ocupate de sovietici). S-a introdus pe sine în filmele lui ca reporter, așa cum s-a văzut în Cursa din 1975, unde mai jucau  actrița Tora Vasilescu (care i-a fost soție), Mircea Albulescu, Constantin Diplan. În 1980, joacă în Probă de microfon, rol principal de reporter (e bineînțeles regizorul filmului), partenera sa de film fiind Tora Vasilescu. Un alt film genial, Croaziera arată dedesupturile dictaturii comuniste și viața de dincolo de rutina zilei a „clasei muncitoare”, în 1981.

După Revoluție a dat măsura marii sale personalități de regizor: Patul Conjugal, Senatorul melcilor,  Această lehamite, Marilena sunt filme care arată decadența societății de după 1989 prin remanența balastului comunist și incapacitatea de adaptare a societății la lumea nouă. În unele din aceste filme joacă actrița Cecilia Bârbora (care i-a devenit și ea soție marelui regizor).

Sursa foto: Arhivă