Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
La vreo 15 kilometri de Corbu, plaja de la Vadu reprezintă "concurenţa" de anul acesta la inima boemei.
Drumul de la şosea spre mare e lung, câţiva kilometri printr-o pădure de stuf presărată cu coastele de beton rămase din scheletul unei fabrici. Asfaltul se termină după vreo trei kilometri, iar drumul continuă, desfundat, pe pământul de lut gălbior. Încă vreo doi-trei kilometri. Ciulini, stuf, buruieni. Un Tico acoperit cu folie argintie anunţă că urmează ţărmul. „Sunt pentru a doua oară aici. Îmi place la Vadu pentru că e linişte. Înainte mergeam la Vamă sau la 2 Mai, dar acum nu mai pot merge, pentru că nu mai am loc“, spune Nicolae Adrian, un bucureştean care se defineşte, în afara sezonului, proiectant în construcţii, iar în cele trei luni de vară este doar „turist“, şi îşi petrece vacanţa singur, într-o rulotă înfiptă în nisip, în apropierea mării.
„Numai cât să nu se topească untul“
La Vadu nu a deschis nimeni nicio cârciumă. Însetaţii trebuie să-şi aducă băutura din sat, cât despre înfometaţi, fac rând la singura cherhana de lângă plajă. Dar turiştii vin cu tot ce le trebuie pentru a-şi putea găti singuri: conserve, paste, baxuri de apă, un frigider, numai cât să nu se topească untul. Dacă mai trebuie ceva, singuraticii de la malul mării merg în sat la cumpărături. „La sfârşit de săptămână, se aglomerează şi aici într-un mod neplăcut“, se plâng alţi turişti.
„În acest moment, vecinii sunt la 250 de metri în stânga şi în dreapta, dar la sfârşit de săptămână până şi aici pare un oraş“, spun cei care au început să meargă în Vamă în studenţie şi care şi acum îi mai caută parfumul. Plaja este îngustă la Vadu, o fâşie de vreo cinci metri peste care se revarsă marea. Când apa e mai puţin agitată, plaja are cel mult 15 metri. „Veneau ceva turişti în fiecare an, dar anul ăsta sunt din ce în ce mai mulţi“, spun doi lipoveni, pescari, care stau, privind în gol, în faţa unei case scorojite, cu tocărie albastră. „Turiştii îşi vede de treaba lor, noi ne vedem de treaba noastră“, adaugă ei, trăgând din ţigară. Stavrid, hamsie, ăştia sunt peştii de fiecare zi. Pentru calcan trebuie să mergi la 40-50 de kilometri în larg. „Noi tragem la rame, nu avem bărci cu motor. Uneori nici nu mergem în larg. Ne ocupăm numai cu dalanul, care e pasiv, stă pe loc, îl scoţi de la patru-cinci metri“, spun lipovenii. „Oamenii vor linişte, natură şi curăţenie. Se retrag încoace. S-au săturat de nebunia din Mamaia“, adaugă ei. Trag din ţigară cu ochii ţintă în lanul de buruieni. „Azi nu ieşim!“.
Hotel „de lux“
Pe casa cu gard de stuf din vecinătate o mână ironică a scris „Hotel“ şi a desenat şi cinci stele. „Soţul meu e pescar, mai pescuieşte, turişii mai vin şi mai cer o porţie de hamsie“, spune patroana cherhanalei, secundată de un turist: „O să se distrugă şi locul ăsta. A început să fie mediatizat mai ceva ca Vama Veche“. „Ierburi, nisip, scoici, pescăruşi, ţânţari, muşte obraznice şi, din când în când, delfini. E o atmosferă superbă. Fără manele, fără dum-dumuri, fără isterii şi fără nimic. Te relaxezi“, spune el.
„Era unul dintre locurile sălbatice, dar mă sperie faptul că există un plan mai amplu de amenajare a zonei“, spun ei. „Am auzit zilele trecute de Vadu şi am zis, hai să ne rupem maşinile pe aici. Când am văzut cât este de frumos, am rămas. Cu excepţia ţânţarilor, totul este excepţional“, spune el.
„E cum a fost odată Vama, până când au năvălit ăştia“. Nu râde. La Vadu nu există niciun magazin pe plajă. Nu ai de unde să cumperi ţigări, gogoşi înfuriate, sucuri, mărgele sau suveniruri. E o aşezare pescărească liniştită şi cuminte, unde câinii îşi petrec ziua tolăniţi la soare, bâzâiţi de muşte. Sunt pescarii şi atâta tot. „E o zonă de biosferă, protejată, aici nu o să vină nimic“, spune soţia pescarului, în timp ce turiştii îşi fac cruci: „Doamne, ajută!“.
Vezi şi:
Recomandările noastre
