Un tânăr fără identitate, dar cu părinţi cunoscuţi, este luat din cluburile universitare bucureştene şi dus în Armată. El ştie care e diferenţa dintre război şi pace. Recunoaşte starea normală după cizmele lustruite. Învăţa la şcoală că războiul înseamnă noroi. Intrat în cazarmă îşi pierde identitatea. Încearcă să cutreiere prin creierul său. Dar îil găseşte spălat şi gol. Ajuns la spital se îndrăgosteşte de Laguna, mult mai mare decât el. Îl aude des pe unchiul său cu istoria lui jucată. La un moment dat visează la un război adevărat. ,Noi vom cădea pentru patrie, oricum trebuie să cădem pentru patrie, nu avem de ales. Dulce ca mierea e glonţul patriei.
Întregul articol poate fi citit pe www.hydepark.ro.
Recomandările noastre
