Drama lui Vlad Voiculescu, idolul jurnalistelor slabe de elasticul de la chiloți
- Dan Andronic
- 5 martie 2020, 10:55
În timp ce lumea făcea pomeni pentru morții de la #colectiv sau acte de caritate pentru răniți, în vreme ce doctorii de aici și de prin Europa făceau eforturi supraomenești să salveze ce se mai putea salva, o bandă de ticăloși se filma.
În timp ce lumea făcea pomeni pentru morții de la #colectiv sau acte de caritate pentru răniți, în vreme ce doctorii de aici și de prin Europa făceau eforturi supraomenești să salveze ce se mai putea salva, o bandă de ticăloși se filma.
În frunte cu Vlăduț-Magicianul, jepcarii care se suiseră pe mormanele de carne fumegândă ca să ajungă până în Palatul Victoria lucrau la un film. Deschideau ușile guvernului și ale cabinetelor ministeriale pentru camerele de luat vederi, plantaseră niște filmaci și în redacția parteneră, sufereau în grup pe peliculă.
Când făceau câte o mică pauză de la filmări, se uitau pe scenariu și, împreună cu securiștii care-i aduseseră la butoanele cu bani, mai arestau/executau câte un medic celebru. Firește, în numele nobilelor idealuri ale eroismului de la #colectiv.
Când totul a fost gata de lansare, “idealistul cu ochelari reîntors în țară de la Viena” și complicii lui, transformați între timp în europarlamentari sau în candidați la primării ai unui partid înființat fix de urmașii Securității, au călcat pe greblă.
A apărut certificatul oficial de sifon al Securității emis pe numele tatălui idolului jurnalistelor slabe de elastic la chiloți. Document emis de vreo cinci ani de CNSAS și pe care prințișorul a stat cu curu’.
Să nu cumva să se afle cu turnătoru’ de tac’su, transformat între timp în revoluționar cu certificat, a fost dat în gât pe acte când s-a dus să-și prelungească privilegiile acordate de stat eroilor din ’89 și, din nefericire, impostorilor care au băgat capul în poza cu morți.
Și, deodată, ca la o comandă, nu divină, ci evident securistică, s-a rupt vraja. Sau, cum ar zice filosoful grec Grasu, s-a bășit mireasa.
Text preluat de pe blogul lui Victor Ciutacu