Elhag Mustafa Doru Ionuţ are 18 ani, joacă la F.C Juniorul Bucureşti însă are vise mari: “Vreau să ajung la Steaua, sunt sigur că aş fi pe placul domnului Gigi Becali. Dacă nu, mă fac actor". A venit în România când avea doi ani şi spune că fetele de aici sunt "superbe, nu frumoase".

Este fluent în limba română, mult mai fluent decât pot fi unii parlamentari, primari sau funcţionari mioritici. Vorbeşte sincer, gesticulează sincer, glumeşte sincer. Cu siguranţă, trăieşte sincer, fără prea multe oprelişti de tabiet: un copil liniştit, dintr-o familie româno-sudaneză care, în urmă cu nişte ani, a eşuat tumultos într-un divorţ. Mama româncă a ales să revină în ţară, iar tatăl sudanez a rămas în Darfur, un tărâm al crimei unde sunt împuşcaţi sau decapitaţi zilnic civili fără apărare. Elhag Mustafa Doru Ionuţ zice că va pleca într-o zi să-şi caute tatăl în iadul sudanez. Până atunci, însă, nu uită că trebuie să se pregătească pentru un alt drum: drumul spre înalta societate românească. Elhag Mustafa Doru Ionuţ a decis că, dacă nu va ajunge fotbalist renumit la Steaua, va devein actor faimos la Naţionalul bucureştean.

Evenimentul Zilei: Numele? Vârsta? Elhag Mustafa Doru Ionuţ: 18 ani. 

Porecla? Dodel. Africa. Dodo. Gazela.

De unde vii? Din Africa, din ţara numită Sudan. M-am născut la Khartoum Nord.

Cum a fost la naştere, mai ţii minte? Nu-mi amintesc de naştere, îmi amintesc de botez… La 2 ani m-am botezat la biserica din Giuleşti, ca să devin creştin-ortodox, venisem din Africa, eram musulman. Tata este sudanez şi mama e româncă. 

Mama ta a fugit, s-a împiedicat la un moment dat şi a prins-o tatăl tău. Aşa s-au luat. Da. În 1996, însă, s-au despărţit: tata a rămas în Sudan şi mama a venit în ţară, cu mine printre bagaje.

Aţi străbătut ceva kilometri din Sudan până aici… Ceva peste 2.000 km este distanţa dintre Sudan şi România. Să căutăm pe Google… Şi-acum mai fac kilometri aici, alergând…

Alţii nu ştiu cum să fugă mai departe de România, iar dvs veniţi 2.000 de km încoace. Există o lege a compensaţiei… Exact.. În primul rând n-am hotărât eu unde să vin, am venit în bagaj cu mama. Dacă nu merge să-mi fac un viitor foarte bun aici, voi pleca şi eu. Surprizele vin când te-aştepţi mai puţin.

Te-ai adaptat în România? La grădiniţă a fost o problemă, până am învăţat limba. Acum mă descurc singur, nu mai am nicio problemă. A fost puţin greu. 

Care era speranţa de viaţă în Sudan? O, Doamne, asta nu mai ştiu, aveam doi ani. Oricum, e mult mai scăzută ca aici, în România. Scrie în Wikipedia…

Însingurare. De-ai vrea s-o uiţi, n-o poţi uita. De-ar fi s-o laşi, e viaţa ta. Iubeşti iubirea- boală grea. Un doctor chiar de ţi-ai chema, ar fi eroare. Ca tânăr sudanez la Bucureşti, te simţi singur? Izolat? Discriminat? Discriminat, rareori. Dacă unii o fac, se fac ei de râs.. Izolat, în niciun caz. Sunt OK.  În lumea asta sunt femei, cu ochi ce scapără scântei: le poţi uita? uitare vrei? Apropo de domnişoare: ţi-ai făcut o prietenă în România? Da, dar momentan sunt singur. Acum, este posibil să leg o prietenie cu o fată din Sudan. Mama ei lucrează la un chioşc, pe intrarea Giuleşti şi, din vorbă-n vorbă, mi-a povestit de fiica ei. Ai un job? Cu ce îţi câştigi zilele la Bucureşti? Momentan, sunt înscris la Central Casting Film şi mai fac figuraţie din când în când. Actor mut.

Un Mustafa ieşit în stradă, un rol să-ncerce-n teatrul mut. Ca defilare de bravadă, ca şi triumf de om ce-a vrut, să ştie dacă viaţa-i film sau e paradă. Asta e actoria, dar tu spuneai ceva şi de fotbal. Da, în curând, sper că îmi voi câştiga banii din fotbal. Sunt titular la F.C. Juniorul Bucureşti, dar trag tare ca să ajung la Steaua. Sunt sigur că aş fi pe placul domnului Gigi Becali.

Dacă, totuşi, nu reuşeşti în fotbal, ce vei face? Mă voi îndrepta spre psihologie sau actorie.

După muncă-i distracţia. Ce faci în timpul liber? Dacă am nişte bani strânşi, merg la vreo petrecere. Dacă vreau linişte, citesc sau desenez.

Citeşti mult? Din vară până acum, am citit vreo 30 de cărţi. Ultima a fost “Manipularea creierelor", a doctorului Armen Victorian.

Citiţi prea mult. Dl. Marean Vanghelie v-ar numi savant-şef la Primăria Sectorului 5. Nu m-ar atrage prea tare să lucrez acolo.

Mai ai amintiri din Sudan? Nu, eram prea mic. Mi-au rămas doar câteva fotografii.

În Sudan e război civil, la Darfur e măcel. Mai este în viaţă tatăl tău? Nu ştiu. Vreau să merg în Sudan şi să-l găsesc în viaţă. Am rude acolo, dar am pierdut legătura şi cu ele.

Dă-mi trei motive pentru care iubeşti România. În primul rând, aici sunt fete frumoase. Superbe, nu frumoase. Apoi, aici există zăpadă, noi în Sudan nu aveam. Şi, un al treilea motiv, este că de aici voi putea vizita cele şapte chakre.

??? Chakrele sunt centre ale energiei, aflate pe teritoriul României. De exemplu, una dintre chakre, Muladhara, ar fi în zona Munţii Parâng- Petroşani.

Ce părere ai despre români? Există mulţi care sunt muncitori, au personalitate, ştiu ce vor de la viaţă, iar unii sunt altruişti. Mulţi, însă, au mentalitate proastă, sunt dezechilibraţi şi superficiali.

E periculos oraşul Bucureşti? Nu. Aici n-am fost atacat niciodată.