Din cuprinsul articolului
S-a scris mult despre Nicolae Titulescu. Sunt facultăți, sunt fundații care-i poartă numele, dar în epocă, a avut un destin tragic. Pur și simplu, nu a fost înțeles, deși a avut cele mai mari realizări de politică externă.
Nicolae Titulescu - olteanul născut la 4 martie 1882 ajuns departe
Nicolae Titulescu s-a născut pe 4 martie 1882, la Craiova, dar a copilărit la moșia părintească a familiei. Tatăl, Ion Titulescu era din Titulești, în vechiul județ Olt, la limita cu Teleorman. A avut numeroase portofolii, fiind de două ori Ministru al Afacerilor Străine și de două ori Ministru de Finanțe.
A urmat studiile la actualul Colegiu Carol I din Craiova și Facultatea de Drept la Paris. Va ajunge să prezideze de două ori Adunarea Generală a Ligii Națiunilor. Nicolae Titulescu a gravitat în jurul Conservatorilor Democrați. Din 1935, a fost membru al Academiei Române.
Înțelegerea Balcanică și tentativa de tratat cu URSS - acțiunile lui Nicolae Titulescu (1934-1936)
Pe lângă Mica Înțelegere din 1921, Titulescu, Ministru al Afacerilor Străine în 1927-1928 și 1932-1936, a considerat că România trebuia să joace un rol cheie în Balcani. De aceea, în 1934, la 9 februarie 1934, la Atena, el a reușit să impună semnarea Înțelegerii Balcanice. În 1936, a reușit să susțină semnarea Convenției de la Montreux.
Și-a dorit ca România să aibă tratat cu URSS. Relațiile se reluaseră din 1934, dar Protocolul Basarabiei din octombrie 1920, convenit de Conferința de Pace de la Paris, în absența Rusiei, devenită din 1918 Rusia Sovietică și care nu a participat la Conferință. trebuia completat cu un tratat. Începuse la Montreux, negocieri în 20-21 iulie 1936, cu șeful diplomației sovietice Maksim Litvinov. A fost remaniat în 28 august 1936, iar sovieticii îl vor înlocui pe Litvinov cu Veaceslav Molotov la 3 mai 1939.
Exilul și moartea (17 martie 1941)
Nicolae Titulescu a avut un confident, în persoana secretarului său Savel Rădulescu (1885-1970) din perioada în care lucra la Liga Națiunilor. Savel Rădulescu a avut mai multe mandate de subsecretar de stat la Afaceri Străine în 1932-1936, apoi va fi Președintele Comisiei Române de Aplicare a Armistițiului în 1944. Titulescu fusese ambasador la Londra (1921-1927, 1928-1936), înainte să preia Afacerile Străine, iar înainte de Marea Unire fusese Ministru de Finanțe, post avut și după Marea Unire. Nicolae Titulescu ne-a lăsat 2 fraze memorabile: „dați-mi o bună politică internă și vă dau o bună politică externă”; „dacă se face înțelegerea dintre germani și sovietici va fi contra noastră”.
Marginalizat, amenințat de legionari, Titulescu va pleca în exil, însoțit de soția sa. Va muri la Cannes, bolnav și dezamăgit pe 17 martie 1941. Spusese că și-a dorit să fie far, dar nu reușise să ajungă măcar candelă. Se mulțumise că „aprinsese lumina”.
Misterele din jurul lui Titulescu
Celebrul istoric francez Jacques de Launay, trecut de un secol de viață, născut la 28 ianuarie 1902, a scris cartea „A cincea valiză: Titulescu și Europa”, apărută în Franța în 1976, apoi în limba română la Editura Agni în 1993. Nicolae Titulescu și soția sa au avut 5 valize importante la moartea marelui diplomat. În 1942, cele cinci valize erau la Lisabona, pentru că Portugalia era neutră.
În acel an, cele cinci valize au ajuns la Ambasada Marii Britanii, 4 dintre ele au fost predate familei, a cincea dispărând fără urmă. Jacques de Launay a scris că această a cincea valiză care conținea acte diplomatice între care originalul protocolului convenit cu Litvinov la Montreux în 21 iulie 1936, jurnalul său de diplomat și ministru, alte documente, ar fi ajuns la Hoover Institution Archives.
