Din cuprinsul articolului
Tezaurul de la Sinaia aparținând civilizației dacice, probabil cel mai mare și important tezaur descoperit până acum în România, adulat și contestat, dar niciodată corect demonstrat pe deplin că ar aparține uneia dintre categorii, este acum completat cu o nouă piesă incontestabilă din punct de vedere științific.
Descoperire inedită: O nouă tăbliță din tezaurul de la Sinaia
Primele informații despre un imens și foarte valoros tezaur descoperit în zona orașului Sinaia apar în secolul XIX e.n. când arheologia era doar un moft în România iar pierdere ori înstrăinarea lui nu era decât cel mult un scandal de presă între cei bogați, deoarece interesul autorităților pentru cercetarea și conservarea patrimoniului identitar național era foarte redus ( piatra din cetățile vechi și abandonate era refolosită la noi construcții, obiectele de metal erau topite pentru a refolosi materialul, ceramica era păstrată doar dacă obiectele erau întregi etc. ).
Excepția unei astfel de realități ale vremurilor trecute era atunci când artefactele descoperite erau din metal prețios, aur sau argint. Și mai era o excepție, atunci când boieri pasionați de istorie și conștienți de importanța patrimoniului identitar, colecționau artefacte și le donau ulterior statului într-un gest filantropic inegalabil.
Tezaurul de la Sinaia 2
Tezaurul de la Sinaia conținea, după bogata literatură dedicată subiectului, numeroase monezi, obiecte de cult și destinate uzului regalității, arme de protocol și alese ornamente, precum și un număr de circa 300 de tăblițe scrise și bogat ornamentate cu chipuri de divinități, temple, conducători, cetăți, arme, toate artefactele fiind din aur și argint.
În mod firesc, aceste Tăblițe pline cu o scriere din care recunoaștem uneori caractere grecești și latine, dar și caractere necunoscute, pot conține informații inedite despre civilizația geto-dacică din secolele II î.e.n. - I e.n. atât din punct de vedere istoric cât și al imagisticii spiritual religioase a populațiilor ce stăpâneau spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Tezaurul de la Sinaia 3
Acest tezaur unic din aur și argint dispare convenabil ( precum și în zilele noastre ) într-o perioadă când informația era puțină și facil controlabilă, prin urmare era foarte ușor a dezminți chiar descoperirea în sine, dar acesta a lăsat în urmă dovezi incontestabile a existenței sale. Există la Institutul Vasile Pârvan din București aproximativ 50 de copii în plumb ale tăblițelor scrise, 5 tăblițe la Mânăstirea Sinaia și alte 7 în colecții private, tăblițe ce conțin detalii, structuri lingvistice, arhitecturi militare, civile și sacre uimitoare ca și construcție, imposibil de imaginat în afara adevărului istoric.
Sunt stiluri similare ca și concepție pe seturi de plăci, ușor reconoscibile în majoritatea artefactelor ,,oficiale,, ale civilizației geto-dacice ( multe dintre ele descoperite ulterior Tezaurului de la Sinaia ), ceea ce crează un standard specific, o manieră de creație aparte ce poate fi folosită în recunoașterea pieselor pierdute.
Tezaurul de la Sinaia
Am filmat și prezentat în premieră copiile Tăblițelor scrise de la Institutul Vasile Pârvan ( ce au fost testate iar plumbul conținut este de secolul XIX e.n. ) precum și cele de la Mânăstirea Sinaia bănuite a fi originale ( sunt netestate încă ) în trilogia documentară Niascharian, dar căutarea lor nu a încetat vreodată pentru mine.
Cele mai recente filmări pentru ultima producție din seria Niascharian ( intitulată Niascharian-Valah ) s-au desfășurat la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș unde căutam secrete despre dinastia Basarabilor ori a Sarabilor, despre Cavalerul cu armură neagră.
Uneori, descoperirile sunt corelarea corectă a unor informații pe care le primești, iar în prima capitală a Țării Românești a fost momentul potrivit pentru a pune cap la cap câteva zvonuri foarte vechi.
Istoricul Ștefan Dumitrache, directorul Muzeului Municipal din Curtea de Argeș, un om sfătos și înțelept, îmi arată după un lung interviu, o tăbliță de argint mare cât o palmă, alături de unsprezece monezi dacice tot de argint ( tetradrahme dacice ) despre care știa din generație în generație, că fac parte din marele Tezaur de la Sinaia ( foto 1 deschidere ).
Tezaurul de la Sinaia.
După ce văd tăblița, realizez descoperirea: Tăblițele scrise din Tezaurul copiat în plumb și dispărut inexplicabil, își adaugă acum o nouă și incontestabilă piesă, cu siguranță originală! Fostul director al Muzeului, Nicolae Moisescu face cercetarea argintului la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele iar rezultatul arată vechimea de cca. 2000 ani și apartenența artefactelor la civilizația geto-dacică.
Noua Tăbliță descoperită ( foto 2 ) se aseamănă perfect cu restul Tăblițelor de Plumb de la Institutul Vasile Pârvan din București și de la Mânăstirea Sinaia prin realizare, stilul grafic al basoreliefurilor portretelor, așezarea în pagină – conceptul prezentării ca un întreg a mesajului, precum și al scrierilor conținute.
Tezaurul de la Sinaia
În urma studierii și a prelucrării digitale a uimitorului artefact descoperit, este posibil ca noua Tăbliță ( foto 3 ) parte a Tezaurului de la Sinaia, să reprezinte o divinitate feminină desenată pe un prapure / flamură prinsă în părți de două șnururi ( reprezentate cu negru în imaginea prelucrată ), având la bază semnele Soarelui și ale Lunii ( desenate exact ca la Templul de la Parța ) și înconjurată de trei capete de păsări cu cioc mare ( reprezentate cu galben în imaginea prelucrată ). Divinitatea geto-dacică este prezentată ca portret în profil și folosește ca realizare tehnică a feței, ochilor, buzelor, părului, nasului, același stil ca la multe alte Tăblițe scrise cunoscute ca și copii în plumb ( foto 4, 5 ).
Divinitatea feminină păstrează genul portretelor divinităților dacice ( ori a regilor, personalități mitice divinizate care preiau atribute / puteri ale animalelor totem, conform credințelor antice ) și are în partea de jos a chipului, sub bărbie, o pereche de delfini ori pești mari ( reprezentate cu albastru în imaginea prelucrată ) - dacă interpretarea este corectă și peștii reprezentați sunt delfini după cum arată conturul desenat, se deschide posibilitatea ca divinitatea de pe Tăbliță să fie născătoare / protectoare de descendenți regali, ale unei dinastii regale ori de oameni sacri / preoți.
Tezaurul de la Sinaia
Împrejurul chipului feminin, în același stil ca în multe Tăblițe de plumb de la Institutul Vasile Pârvan, sunt împrăștiate litere / caractere în două tipuri diferite: unele par a fi latine sau în greaca veche deci aparent ușor de citit ( reprezentate cu roșu în imaginea prelucrată ) A / alfa, a, M / miu / m și Z răsturnat zeta / z, posibil ZAM / Zamolx – știind că în lumea tracilor vechi a existat o divinitate feminină a pământului care purta numele Zamolx / Zamolxe de unde provine termenul, rădăcina slavă zemlya / pământ, cu mult înaintea Marelui Zamolxe, zeul suprem al geto-dacilor, o preluare spirituală ce arată continuitate de locuire în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Tezaurul de la Sinaia
În partea de jos și în dreapta jos, cele trei caractere inteligibile sunt continuate cu o serie de șapte sau patru caractere indescifrabile ( trei caractere sunt posibil a fi ornamente despărțitoare în text ), carcatere ce apar și pe alte Tăblițele din plumb de la Institutul Vasile Pârvan, asemănări ce dovedesc apartenența noii Tăblițe descoperite la Curtea de Argeș, la marele Tezaur de la Sinaia ( foto 6, 7, 8 ).
Literele sau caracterele codate ( reprezentate cu portocaliu în imaginea prelucrată ) par a fi o scriere sacră geto-dacică destul de restrânsă, folosită în lumea preoților, iar cele două tipuri de litere de pe Tăbliță pot fi chiar traducerea termenului ZAM în cele două scrieri, prin urmare o mare oportunitate de a traduce și alte texte asemănătoare!
Noua Tăbliță originală din Tezaurul de la Sinaia aduce în discuție tema cunoașterii scrierii de către populația și triburile geto-dacice și aici trebuie făcută o precizare clară: în antichitate, scrierea era apanajul persoanelor sacre, a preoților, inițiaților și uneori a celor care pretindeau tronul domnesc ( care învățau scrierea în mânăstiri ori temple / altare ); marea masă a populației nu cunoștea scrierea, fapt perpetuat până în vremurile moderne când s-a introdus alfabetizarea în masa.
Tezaurul de la Sinaia
Prin urmare, conceptul conform căruia geto-dacii nu cunoșteau scrierea este un adevăr obținut printr-o forțată generalizare istorică valabilă pentru foarte multe populații antice, dar în esență un neadevăr istoric datorat nesincronizării pre-conceptului cu gradul uriaș de spiritualitate și tradiții existent în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic mai ales dacă avem în vedere persoanele sacre, inițiații și nu populația obișnuită.
Tăblița scrisă și cele unsprezece monede dacice din argint ( foto 9, 10, 11 ) existente la Muzeul Municipal din Curtea de Argeș aparțin indubitabil marelui Tezaur de la Sinaia ca artefacte originale, ne arată o parte din istoria noastră firească, logică și previzibilă pentru cei care o cunosc cu bune și rele, inedită pentru cei care vor să o descopere și discutabilă pentru cei care doar o privesc.
Istoria noastră prea-deseori pierdută și uitată convenabil, se regăsește încetul cu încetul iar legendele vor fi rescrie corect spre a nu se mai rătăci în timp. Mulțumesc istoricului Ștefan Dumitrache și tainelor împărtășite la Muzeul din Curtea de Argeș.
