Se mai adaugă 25 de ruși și trei companii rusești, acuzați de interferență în alegeri, hacking-ul mailurilor democrate și de orchestrarea campaniilor din social media pentru răspândirea dezinformării prin internet, în timp ce numeroase acuzații au vizat ofițeri din intelligence-ul rus și alte numeroase legături cu Kremlinul ale asociaților lui Trump.

Concluzia a fost interferența prelungită și sistematică a Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016.

Dar poate cel mai important eveniment a fost apariția – unică- a lui Muller într-o declarație de 8 minute, în care a concluzionat că America a fost în fața unui atac concertat al unei puteri străine (Rusia, nenumită în declarație până la confirmarea în justiție), cu tehnici cibernetice sofisticate pentru a sparge computere și rețele și a submina campania electorală a democratei Hillary Clinton. Se adaugă efortul de a sădi discordie și divergențe în procesele politice americane. Muller a fost extrem de serios, grav și a recomandat tuturor americanilor să privească foarte atent la aceste acuzații.

Pe de altă parte, Muller a avut câteva indicații foarte clare legate de acuzațiile la adresa lui Donald Trump. Raportul Muller spune că nu au existat suficiente probe pentru a proba acuzația de conspirație extinsă, ce l-ar implica pe Președinte. Dacă ar fi fost inocent, susține totuși Muller, Ancheta pe care a condus-o ar fi subliniat acest lucru, în cazul lui Trump. Dar avocații anchetei și ai Departamentului de Justiție au subliniat că acuzarea lui Trump nu intra în mandatul anchetei – și nu, cum a spus procurorul general Barr, că președintele nu a făcut nici o infracțiune legată de obstrucționarea justiției.

„Acuzarea președintelui cu orice infracțiune nu a fost o opțiune pe care să o putem considera,” susține Mueller. A mai subliniat că „pentru acuzarea Președintelui de infracțiuni, Constituția cere un alt proces decât unul al justiției penale”. Procedura de demitere este cea menționată în Constituția americană, în acest caz, impeachment care e susținut tot mai mult de democrați și de republicanul Justin Amash. Deci Muller a reușit, în cele 8 minute, să transmită, direct dar implicit, că nu îl exonerează pe Trump de acuzațiile de obstrucționarea justiției – intrând aici în contradicție directă cu afirmațiile procurorului general – și a spus explicit că e treaba Congresului să decidă și să continue investigațiile, respectiv să-i aducă eventual președintelui american în exercițiu acuzațiile de săvârșirea unor infracțiuni.

Aici poziția cea mai clară e cea a președintelui Camerei Reprezentanților, democrata Nancy Pelosi, care a respins, pentru moment, declanșarea unei proceduri de impeachment a lui Donald Trump pe două considerente majore de strategie: primul se referă la faptul că un asemenea demers ar bloca investigațiile celelalte din mai multe comisii, inclusiv din comitetul select pentru Intelligence și din cel financiar, care anchetează veniturile și impozitele lui Trump, catalizând întreaga atenție doar pe Comisia Juridică, cea care s-ar ocupa strict de Ancheta de demitere a Președintelui.

Cel de-al doilea argument este că Donald Trump însuși și-ar dori declanșată procedura de demitere din funcție, care e o procedură politică și nu juridică, și presupune în final și votul în Senat, majoritar republican, un vot poziție care ar fi puțin probabil în camera superioară. În cazul respingerii prin vot a acuzațiilor, efectul ar fi mobilizarea votanților lui Trump – ce se pregătesc deja de alegerile de anul viitor – și multuplicarea pretențiilor lui Donald Trump privind exonerarea completă, desi aceasta s-ar face cu votul majoritar al Senatului și nu prin acțiune direct de natură juridică, cu probe și argumente juridice. Twitturile lui Donald Trump nu au fost deloc fericite, după celebra ieșire publică a lui Robert Muller. El a scris: „Au fost pro be insuficiente și, deci, în țara noastră, persoana în cauză e inocentă. Cazul e închis. Mulțumesc.” Totuși probele insuficiente nu înseamnă că fapta nu a existat sau că persoana e inocentă. Absența unui caz în instanță, care să probeze adevărul juridic al existenței unei infracțiuni, nu înseamnă deloc că infracțiunea nu s-a comis. Înseamnă doar că nu sunt suficiente probe culese, mai ales în baza unui mandat restrâns și strict, așa cum l-a avut consilierul special Muller.

Mai mult, referirea lui Muller vizează la faptul că e treabă Congresului să decidă despre acuzațiile de infracțiuni săvâr șite de Președinte, pentru că biroul său a primit obligația juridică de a nu îl pune sub acuzație pe Președinte, care este constituțional beneficiar al imunității la acuzații de acest tip. Deci, parțial, susține Muller, problema de a merge el mai departe cu ancheta împotriva președintelui, pe capete de probă existente nu s-a pus. De reținut este totuși că Președintele Trump nu a putut fi exonerat, lucru pe care echipa lui Muller putea să îl facă, dacă avea certitudinea asta din probe. Pentru acuzații, pentru că e vorba despre președinte, doar Congresul poate aborda o asemenea temă.

Rămân faptele clare și acuzațiile explicite, unele probate deja în justiție iar vinovații condamnați, în legătură cu interferența Rusiei în alegerile prezidențiale – temă vizată de ancheta condusă de Muller. Și aici, implicarea oamenilor din echipa lui Donald Trump și faptul că ginerele său Jared Kushner și fiul său, Donald Trump jr. știau despre acțiuni – întâlniri și participaseră la unele dintre ele – ridică semne mari de întrebare în legătură cu colaborarea Rusiei lui Putin cu echipa Trump pentru a determina prăbușirea în alegeri a contracandidatei sale, Hillary Clinton.

 

Te-ar putea interesa și: