Sursa foto: UCM Reșița.
Din cuprinsul articolului
UCM Reșița și legendele țesute pe seama sa. După 254 de ani de existență, uzina a ajuns la faliment, deși Hidroelectrica a încercat salvarea sa anul trecut
UCM Reșița a produs de la componente metalice, la locomotive. Ulterior, a produs hidroagregate și dispozitive hidro-mecanice.
UCM Reșița - începuturi
Banatul a ajuns sub control habsburgic la 1718. Cum zona a fost colonizată cu pemi, cu șvabi, bogăția resurselor zonei i-a făcut pe diriguitorii de la Viena să aibă o idee. Astfel, s-a născut la 1771, ceea ce astăzi numim UCM Reșița. Au început să se fabrice componente metalice. Practic, debutul uzinei a fost unul în plan metalurgic.
UCM Reșița - mituri
Primul mit despre UCM Reșița datează din perioada construirii la Paris înainte de 1889, a Turnului Eiffel. S-a considerat că niturile dar și elementele metalice s-ar fi construit la Reșița. Este un mit, o legendă urbană. Pe plăcuțele celebrei construcții simbol a Parisului scrie clar că era vorba de producători francezi: „FORGES ET USINES DE POMPEY FOULD-DUPONT FOURNISSEUR DES FEAS DE LA TOUR”/
Un alt mit, o legendă urbană le are în atenție pe Martha Bibescu și pe Ana Brâncoveanu, contesă Noailles. Se zice că aceasta din urmă ar fi încercat în 1919-1920 să salveze UCM Reșița din mâinile sârbilor la împărțirea Banatului. Ea a mers la Premierul francez Georges Clemenceau căruia i-ar fi dus vin de Corcova-Mehedinți de la prietena ei, Martha Bibescu. Surprins de vinul adorat cândva de Marcel Proust, Clemenceau ar fi aflat că vinul ar fi de la o moșie a Anei Brâncoveanu de la „Reschitza” și că ea ar rămâne fără moșie dacă sârbii preiau orașul. Clemenceau ar fi decis să lase orașul României.
Perioada comunistă, mituri și realități. Decăderea de după 1989
UCM Reșița a produs componente metalice dar și locomotive cu abur. Se știe că ele puteau avea „iuțeală maximă” de 80 km/h, un record atunci. Alexandru Sahia a scris nuvela „Uzina vie” inspirată de viața grea a muncitorilor interbelici exploatați de capitaliștii români. Nuvela s-a studiat în anii comunismului.
În 1962, partea siderurgică și partea constructoare de mașini s-au separat. Așa au apărut Combinatul Siderurgic și UCM Reșița. În anii 70-80, aici s-au produs motoare de nave maritime și fluviale, hidroagregate pentru hidrocentrale și alte tipuri de produse industriale recunoscute național și internațional.
În 2024, Hidroelectrica a cumpărat UCM Reșița. În aceste zile, s-a declarat falimentul însă. Pe vremuri, mii de muncitori intrau și ieșeau zilnic pe porțile uzinei. Astăzi, ultimii 38 de muncitori se pregătesc să plece în șomaj. A căzut cortina peste 254 de ani de istorie, dar și de mituri
