De la haiducul Koba, la „omul de oțel” - necunoscutele vieții unuia dintre cei mai nemiloși dictatori ai lumii

Ziua de 18 decembrie 1878 era o zi obișnuită pentru Imperiul Rus. În vară, Țarul Alexandru câștigase prin Tratatul de la Berlin accesul la Gurile Dunării. Caucazul fusese vizat în 1877 de operații militare ruso-otomane, contrabalansate pe frontul din Bulgaria, prin sprijinul micii dar bravei Armate Române.

În Caucaz, Vice-regat în Rusia Țaristă, la Gori, se năștea Osip Djugașvili. Era fiul unui cizmar și al unei casnice, cu trecut de servitoare. El se numea Vissarion Djugașvilli, ea Ekaterina (Keke) Geladze. Osip va ajunge la 46 de ani, figura numărul I din URSS: Iosif Vissarionovici Stalin.

De la Osip Djugașvili, la Koba, spaima Caucazului

Citind lucrarea lui Simon Sebag Montefiore, „Tânărul Stalin”, publicată prima dată în 2007, afli detalii importante despre viața lui Stalin până la 1917. Se știe că era bătut de tatăl și de mama sa, tatăl fiindcă era mereu băut, iar mama pentru că visa ca fiul ei să nu rămână cizmar. Se spune că și-a rugat unul din foștii ei angajatori, un anume Koba (mulți susțin că el putea fi tatăl lui Stalin în realitate) să o ajute să-și facă fiul preot la Seminarul din Tiflis (Tbilisi). Osip Djugașvili avea origini osete și gruzine (georgiene).

Învăța bine, avea cultură, asimila, dar s-a apropiat de marxism și a preferat activitatea subversivă. Era nemulțumit de faptul că aristocrația Caucazului era armenească, evreiască. Poate, de aceea, în mod independent de amicul lui de conjunctură și apoi dușmanul înfocat Hitler, i-a urât pe evrei și s-a debarasat, cu rare excepții de toți tovarășii evrei din leaderhipul lui Lenin.

Osip a fost exmatriculat, a fost închis și deportat. A devenit informator al Okhranei și a reușit să evadeze. Trăia din taxe de protecție luate de la marii antreprenori dar și de la micii negustori. Spărgea bănci, jefuia transporturi. Participa la acțiuni de escrocherie sentimentală. Și-a luat numele Koba, despre care se spune că era numele fostului angajator al mamei sale.

Osip Djugașvili devine Iosif Stalin

Tânărul Osip, încă din tinerețe s-a apropiat de Litvinov (Max Vallah), Veaceslav Skriabin (Molotov) Lev Kamenev (Leiba Rosenfeld). Apoi, a devenit indispensabil lui Vladimir Ilici Ulianov (Lenin). A editat „Pravda” cu banii obținuți din jafuri. De la început, Leiba Davidovici Bronstein (Troțki) l-a considerat „țăran muntean” și needucat. Kamenev l-a educat dar a sfârșit executat pentru că Stalin suferea cumplit din cauza abuzurilor la care fusese supus. Tatăl i-a dispărut într-o încăierare, iar mama a trăit izolată fiindcă nu a vorbit rusește vreodată. Tot un sprijin masiv a avut tânărul Osip de la Beria, Sergo Ordokinindze și de la Serghei Kostrikov (Kirov).  Primul i-a fost slujitor fidel și se pare, călău, ceilalți doi au fost asasinați pe motiv că unelteau contra lui Stalin, la un deceniu de la moartea lui Lenin și după exilarea lui Troțki.

În Caucaz și în Apus, Osip Djugașvili s-ar fi îndrăgostit de o femeie mai mare cu câțiva ani ca el. Pentru că tatăl ei era patron e oțelării și numele de familie era chiar Stal, el ar fi adoptat acest nume, Stalin, Iosif Vissarionovici Stalin.

Mareșalul Mihail Tukhacevski plătește cu viața aflarea secretului teribil

În anii 30, epoca marilor epurări și a terorii staliniste, când au căzut victime membrii „echipei Lenin” (Zinoviev, Buharin, Kamenev), Genrich Yagoda (Troțki va muri în august 1940, asasinat în Mexic, după ce inițial fusese exilat la Alma Ata, apoi expulzat din URSS și peregrinase pe trei continente), Stalin a mai dat o lovitură.

Se dorea să i se facă o expoziție omagială. S-au găsit documente de arhivă, dar culturnicii epocii nu prea știau rusește și au dat peste documente despre tânărul Stalin în atenția Okhranei (serviciul secret țarist de informații). Bucuroși, au venit cu documentele la Tukhacevski, acesta având inspirația să le studieze și să  vadă cruntul adevăr: Stalin era informator al Okhranei și dădea informații despre tovarășii lui bolșevici! Micul cerc de prieteni au jurat să păstreze secretul iar expoziția s-a anulat.

Numai că, evident, s-a aflat iar Tukhacevski a fost supus unui „kompromat”. I s-a fabricat un dosar de spion german care, întâmplător a fost „scăpat” în mâinile unor agenți NKVD, dornici de afirmare. Aceștia au înghițit nada și au raportat faptul că mareșalul era spion german și agent troțkist. A fost arestat la 22 mai 1937. Va fi executat la 12 iunie 1937.

O altă versiune afirmă că Himmler, șeful SS și cel mai fanatic susținător al lui Hitler, alături de Goebbels și Goering sau Martin Bormann,  dorind ca Stalin să scape de un om de încredere, ar fi fabricat dosarul de spion și dosarul a ajuns a Edward Benes, ultimul președinte interbelic cehoslovac, care, la rândul său l-ar fi trimis la Stalin. Tukhacevski fusese în Primul Război Mondial prizonier la nemți, la Ingolstadtt, pe când era locotenent. S-a afirmat că ar fi fost pe același palier cu Charles de Gaulle.

Stalin scrie tezele despre „marxism și problema naționalităților”

Stalin a decis să definească naționalitatea și să o atașeze cauzei marxiste. A făcut ca și Lenin, o sinteză între autodeterminarea promisă și sabotarea modului de a se ajunge la ea Totul a fost în tratatul său despre „marxism, problema naționalităților”. Mulți am studiat definiția națiunii care se bazează pe „comuniunea de limbă, obiceiuri, teritoriu și caracter psihologic”. Însă nimeni n-a spus că definiția i-a aparținut lui Stalin...

Stalin era avid să citească. Contemporanii își amintesc că el citea și adnota la birou, folosind un creion dublu cu roșu și albastru, până la 500 pagini zilnic, indiferent că erau documente secrete politice, militare sau economice.

Astfel, a creat sistemul enclavizării în viitoarele republici unionale, înglobând etnii minoritare în teritoriul altei republici unionale, dar enclava să fie aproape de republica unde etnia similară celor din enclavă reprezenta majoritatea. Cine vede conflictele  post-sovietice din Transnistria, Nagorno Karabach, Osetia, Cecenia, Daghestan, Ingușetia, Donețk, Lughansk,Donbas,  înțelege la ce mă refer.

Similitudini cu Nicoalae Ceaușescu

Dacă Nicolae Ceaușescu devenea șef al partidului comunist la 47 ani, Stalin a făcut-o la 46, în 1924. Stalin, ca și tatăl său fusese trecut în scripte ca fiind „cizmar”. Aceasta era meseria lui Ceaușescu, a unui cumnat și a cel puțin unuia dintre frații săi. Stalin avea o mână mai scurtă, avea degete lipite la picioare, din naștere. Ceaușescu fusese și el bătut în adolescență și se bâbâia când vorbea. Ca și Stalin, Ceaușescu a avut copii: Stalin a avut 2 fii, Iakov și Vasili și o fiică Svetlana. Iakov a murit prizonier, Vasili din cauza băuturii iar Svetlana a plecat din URSS. Ceaușescu a avut 2 fii, Valentin și Nicu, o fiică Zoe. Nicu avea probleme cu alcoolul, Valentin mai trăiește, Zoe a decedat.

Ceaușescu nu a avut școală, dar avea o memorie bună, petrecând la birou mai toată ziua, studiind documente. Avea și o memorie fotografică foarte bună, după cum au spus arhitecții care au lucrat cu el, fiind capabil să le indice modelele pe care să le abordeze, mai ales la Casa Poporului sau la Metrou.

Stalin iubise o femeie mai mare decât el, celelate 2 soții necontând pentru el. Ceaușescu a fost bărbatul unei singure femei. Stalin și Ceaușescu au făcut cunoștință cu beciurile Okhranei, respectiv Siguranței.  Amândoi au avut obsesia pentru controlul puterii în mod absolut și pentru cultul personalității.