De când merg românii pe Litoral? Finalul secolului al XIX-lea aduce, o dată cu legarea Dobrogei de Muntenia, feroviar, un interes pentru Marea Neagră.

Cine are curiozitatea să studieze istoria Constanței va afla că Marea și portul au fost departe de a dezvolta orașul la origini. Erau două lumi diferite. Din orașul, în fapt un mănunchi de case separate de ulițe prăfuite, în Constanța otmană te mâncau câinii până la Portul de la Vii, de unde caicele otomane duceau la Stambul belșugul holdelor noastre până la Independența din 1877.

Evenimentul Istoric oferă o analiză a primelor amenajări românești pe Litoral. Revista poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare sau comandată fără taxe de livrare de pe edituradecarte.ro.

Litoral: Apar Eforiile pe fondul progresului științei medicale

Constanța era așadar un târg amărât, fără legătură cu portul. Mica cetate otomană, distrusă după Războiul din 1827-1829, nu se mai refăcuse. Dobrogea a ajuns la România, ca un schimb oferit de ruși românilor pentru ieșirea la Dunăre, asigurată de sudul Basarabiei, realiput Moldovei la 1856.

Pavel Kisselef întemeiase după 1830, Eforiile, adică acele direcții pentru școli, sănătate, carantine pe Dunăre. El semnează memoriul prin care se înființează în Câmpia Turnul lui Sever, noul oraș, Turnu Severin, lângă ruinele cetății arse și abadonate la 1526. Venirea Dobrogei la România, la 14 noiembrie 1878, n-a prea fost gustată de români. Considerau că e o regiune sălbatică.

Cu timpul, lucrurile se vor schimba. Constanța avea primele case cu fațada nu spre Mare ci spre zona numită azi Piața Ovidiu, o vreme Piața Independenței. Cu timpul, medicina face progrese. Medicii recomandă băi de soare și nămol. Ori, din astea se găseau în Dobrogea, la Mamaia și la Techirghiol.   Legendele spun că erau sate otomane unde predomina pescuitul. Cu timpul, la sud de Constanța, Eforia spitalelor construiește primele stabilimente. Eforia Spitalelor fondează un spital pentru copiii rahitici, în anii 20. Pe la 1900, la Mamaia încep primele amenajări din lemn.

La Constanța și Mamaia încep amenajările: un cazinou de lemn, un fel de tobogane pentru scăldat. Ulterior, apar legendarul Casino la debutul secolului XX (1909-1910, operă a marelui arhitect Daniel Renard), Delfinariul (inițial restaurant) și Pasarela Regală din Mamaia din vremea lui Carol II. Mai apar calea ferată și Gara Mamaia, Calea ferată secționa Constanța în două. Constanța va avea o gară pentru oraș, una pentru rege lângă Palatul Regal și o a treia, Gara Maritimă, de unde călătorii din Orient Express puteau pleca la Istambul, etapa ultimă a călătoriei legendarului tren până la crearea conexiunii feroviare spre Constantinopol. Nemții vor fi cei care vor construi calea ferată Constantinopol-Bagdad.

Litoral: Kogălniceanu dă jumătate din moșiile dobrogene localnicilor

Dobrogea golită de otomani devenise o atracție pentru musceleni și alți români. Ca să aducă români, Kogălniceanu și-a donat jumătate din terenurile primite în Dobrogea. O altă parte a fost vândută în zona de azi a Stațiunii Eforie Sud de fiul său, Vasile. Boierul Emil Costinescu, Porcul a cumpărat moșia care s-a numit Costinești. Inițial, era un sat german numit Blumenfeld, Fântâna Bivolilor. Erau germani alungați din Crimeea, de taxele mari. Inițial fuseseră colonizați de Ecaterina a II-a.

Un boier, Movilă, din Moldova, intuind ce putea fi la Mare, a cumpărat teren, l-a parcelat și au apărut case, apoi vile. Multe parcele au fost luate de cei ce doreau să facă băi de Soare și nămol pe Litoral. Eforie Sud de azi s-a numit Carmen Sylva, de la numele de poetă al Reginei Elisabeta. Inițial i s-a spus Băile Movilă-Techirghiol. Comuniștii i-au zis Vasile Roaită. Acolo și la Costinești au apărut tabere de tineret, din ordinul viitorului lider al României, Ion Iliescu, pe atunci tânăr lider la UTM-UTC și viitor Ministru pentru Problemele Tineretului. După 1965, au apărut denumirile Eforie Sud și, la nord de stațiune, Eforie Nord. Mamaia, Costinești au crescut în intensitate o dată cu dezvoltarea Constanței.

Mangalia - „Cetatea cu apă”

Pe Litoral, Pangalia, Mangalia sunt denumiri turcești ale vechiului Callatis. Se pare că Mangalia s-ar fi tradus Cetatea cu Apă, asta pentru că un mare cutremur scufundase o parte din așezarea antică. Și aici, în Sudul Litoralului, pe măsura creșterii urbanizării, în anii 30 ai secolului XX, au început să vină turiștii. Așa s-a ajuns ca orașul de circa 20 000 suflete, vara să aibă aproape 60-70 000 de oameni, cu tot cu turiști.

Așadar, abia la finalul secolului al XIX-lea și în perioada de dinaintea Primului Război Mondial. Constanța și Litoralul se animă, iar turismul devine realitate în Dobrogea satelor pescărești și a micilor localități dominate de geamii otomane...

Sursa foto: Arhivă