Diego Maradona. Sursa foto: wikimedia.org
Din cuprinsul articolului
Legendarul Diego Armando Maradona (1960 - 2020) a dat naștere unui cult religios, fără să-și dorească asta. Cei mai înfocați fani ai superstarului argentinian au întemeiat un curent prin care îl venerează pe cel considerat de mulți cel mai mare fotbalist din istorie. 22.iunie 1986. Argentina joacă un meci istoric împotriva Angliei, în „sferturile” Mondialului din Mexic. Diego deschide scorul după cea mai celebră greșeală de arbitraj. Mijlocașul a marcat cu mâna. „Mâna lui Dumnezeu”, cum avea să declare.
Cum s-a născut cultul religios al lui Maradona
La 4 minute, el avea să creeze o capodoperă și să înscrie după ce a înșirat pe teren toată echipa Angliei. Argentina a câștigat cu 2-1 și avea să devină campioană mondială.
La 30 octombrie 1998, exact la 4.513 zile după „mano de D10S”, Hernán Amez, Héctor Capomar, Alejandro Verón și Federico Canepa au întemeiat un cult bazat pe un principiu logic și deductiv, aproape ca o formă de silogism: fotbalul din Argentina este o religie; religia prevede existența unui Dumnezeu; Zeul fotbalului s-a născut în Lanus la data de 30 octombrie 1960 și se numește Diego Armando Maradona, conform nss-sports.com.
Sunt și foarte mulți critici
Chiar dacă unii o consideră a fi „o religie monoteistă ce ține de parodie”, Biserica lui Maradona este mult mai mult. Trebuie clarificată o diferență fundamentală între conceptul de religie și conceptul de închinare. Prin închinare înțelegem în general adorarea lui Dumnezeu, o relație cu ceea ce este sacru și din acest motiv este adesea confundată cu religia.
În versiunea mai extinsă a sensului, obiceiurile și actele prin care este exprimat sentimentul religios sunt identificate cu închinarea. Religia, pe de altă parte, reprezintă toate regulile vieții și toate actele de credință față de o entitate divină.
Baza Bisericii Maradoniane sunt oameni care se închină, cred și contemplă un Dumnezeu ce a fost pământesc. „Maradona, spre deosebire de alte divinități sau alte entități spirituale, a existat într-o epocă contemporană și avem dovezi concrete ale existenței sale”, explică un maradonian într-unul dintre numeroasele interviuri date în Rosario, sediul Bisericii.
sursa: Facebook
„Nu suntem bolnavi”
„Sunt unii care cred că suntem fanatici și exagerați, dar fanatismul este o boală și noi nu suntem bolnavi. Pur și simplu credem într-o divinitate și ne închinăm cu toată puterea, la fel ca și ceilalți.”
La fel ca la orice cult, există ritualuri, liturghii, minuni, rituri de inițiere, rugăciuni, acte sacre și porunci. Biserica Maradoniană este dotată cu de toate. Ei sărbătoresc Crăciunul (30 octombrie) și Paștele (care cade pe 22 iunie 1986). Unora, totul li se pare bizar, pentru alții, nimic nu e neobișnuit.
Există și un calendar, exact ca cel islamic sau evreiesc. Anul 0 corespunde anului 1960, de atunci încolo sunt A.D. (După Diego). Este greu de estimat numărul credincioșilor. Ar exista aproximativ 820.000 de adepți ai maradonianismului, răspândiți în 60 de țări și peste 600 de orașe.
Printre adepți, multe personalități celebre din lumea sportului: Riquelme, Tevez și Messi, Don Francis – alias Francisco Cornejo, omul care l-a „descoperit” pe Maradona –, dar și mulți fotbaliști din afara Argentinei, ca Michael Owen și Ronaldinho (un brazilian care crede într-un Dumnezeu argentinian).
