Culoarea roşie a fost, dintotdeauna, asociată prostituţiei. În 1254 exista o lege care le obliga pe practicante să îşi vopsească trupurile în roşu, pentru a putea fi identificate.

Călugăriţele din mânăstiri practicau prostituţia pentru a-şi spori veniturile. Acest lucru s-a întâmplat în timpul domniei lui Carol cel Mare.

În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, în ajunul cãsãtoriei viitorul mire fãcea baie în bãlegar pentru a-şi asigura performanţa sexualã.

Naşterea de gemeni a fost, până în secolul al XV-lea, asociată cu adulterul. Se credea că doi bebeluşi înseamnă două fecundări, deci doi taţi, iar mama gemenilor îşi atrăgea dispreţul social.

Pentru a-şi excita partenerii, în Evul Mediu, unele femei îşi machiau în întregime organele genitale.

Şchiopătatul uşor este considerat un gest de mare senzualitate în Japonia. De aceea, fetele învaţă de mici să şchiopăteze fin.

Vechile tradiţii greceşti admiteau că este bine ca fetele tinere să fie deflorate de propriul tată sau unchi înaintea căsătoriei, pentru ca noaptea nunţii să nu fie dureroasă.

Romanii aveau convingerea cã apa rece ucide sperma, de aceea în înalta societate sclava îi fãcea duş vaginal stãpânei.

Înainte de căsătorie, vechii mayaşi nu aveau voie să întreţină raporturi sexuale cu femeile. Astfel, ei foloseau sclavi homosexuali pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.

Vechii japonezi obişnuiau sã organizeze concursuri de erecţie, deoarece se credea cã astfel se întãreşte spiritul de luptãtor al participanţilor.

Locurile de întâlnire pentru cuplurile adultere erau, în secolul al XVI-lea, bisericile. Câteodată, aici se practica nu numai sexul în grup, ci şi violuri colective sau crime.

Orgiile în rândul nobililor erau ceva destul de comun prin secolul al XVII-lea. Mai multe cupluri se întâlneau în caleşti, abandonându-se plãcerilor amplificate de mişcãrile caleştii.

Egiptenii se temeau să nu le fie violate femeile de către cei care se ocupau de îmbălsămarea cadavrelor. De aceea, aceştia păstrau corpurile defunctelor la domiciliu, până când descompunerea devenea vizibilă.

Remediile pentru impotenţă erau, în Antichitate, flagelarea şi băile reci.

Ludovic al XIV-lea se bucura de contactele sexuale când partenera era în perioada menstruaţiei, afirmând cã nu exista un afrodisiac mai bun.  

Medicii din Evul Mediu tratau ciuma sau furunculele cu sânge menstrual.

În epoca victoriană, mâncarea considerată simbol sexual erau copanelede pui. Astfel, femeile din înalta burghezie considerau că nu se cuvenea să le consume.

În secolul al XIX-lea, prezervativele aveau garanţie de 5 ani. Dupã fiecare utilizare erau spãlate, date cu talc şi rulate pânã la reutilizare.

Sursă: historia.ro