Îmi amintesc cu nostalgie de filmele pe care le vedeam alături de familie. Un titlu bun înainte de 1989, era o sărbătoare de la care nu lipsea nimeni din casă. Acum, cu greu mai găseşti ceva la televizor care să fie atât pe gustul celor „bătrâni” – şi aici îi includ şi pe tinerii sau adolescenţii dinainte de Revoluţie, cât şi al celor supranumiţi, atât de inspirat, „generaţia Facebook”. Iar pe Facebook, îi găseşti singuri, de la 12 ani, indiferent de oră sau anotimp. În urmă cu câteva zile, fiul meu, adolescent, m-a chemat să-mi arate că o îndrăgită actriţă, mai de vârsta lui, ce deţine un rol principal în „Pariu cu viaţa”, vrea să-l cunoască… pe Facebook. M-am mirat şi mi-am manifestat neîncrederea, gândindu-mă, logic, că, printre repetiţii, concerte şi filmări, tânăra nu ar găsi timpul necesar şi puterea să stea seara târziu de vorbă online. Şi am verificat. Aşa cum am bănuit, nu era pagina ei. Sub identitatea de vedetă se ascundea… nu ştiu cine. Mă gândesc cu optimism că poate o tânără timidă. Am găsit însă cum aş putea să-mi petrec timpul liber alături de fiul meu: îl voi ţine de mână pe Facebook.