Cristian Tudor Popescu comentează propunerea Bisericii Ortodoxe și a celorlalte culte religioase, de a introduce Religia printre materiile la examenul de bacalaureat. Jurnalistul arată că o astfel de inițiativă are drept scop asigurarea unor noi generații de clienți fără de care „Godporația ar da faliment”. Tudor Popescu compară religia cu politicul, arătând că, ambele domenii se întemeiază pe „povești”, în care adevărul apare doar atunci când este în folosul celor care le rostesc.

Patriarhia Română și celelalte culte religioase propun Ministerului Educației ca religia să devină materie a examenului de bacalaureat deoarece vor să-și asigure „noi generații de clienți, fără de care Godporația ar da faliment”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu prezintă opinia sa pe acest subiect care a stârnit controverse în spațiul public.

„De ce se vâră în forță religia pe gâtul elevilor prin legile Educației? De ce s-a ivit ideea religiei ca materie de examen la bacalaureat? De ce guvernul, prin trimisa lui Iohannis la ministerul Educației, vrea ca tinerii să învețe nu despre religie, ci religia ca disciplină cu valoare de adevăr, cum e matematica, și care să fie pusă în practică?

De ce vor asta cultele religioase, în frunte cu BOR, e limpede dacă gândești rațional: ca să-și asigure noi generații de clienți, fără de care Godporația ar da faliment, ca orice companie de băuturi carbogazoase. Care este însă interesul puterii laice, reprezentată de guvern, președinte, și, în ultimă instanță, de stat, ca Biserica să-și mențină influența asupra populației?”, a arătat Cristian Tudor Popescu.

Adevărul este bun doar când servește poveștii

Din punctul său de vedere, este o asemănare foarte mare între religie și politic, motiv pentru care mulți politicieni s-au pronunțat în favoarea inițiativei Bisericii Ortodoxe, În opinia sa, atât religia, cât și politicul se întemeiază pe „povești”. Acestea sunt mai importante, decât realitatea care nu este folosită decât în măsura în care corespunde intereselor.

„Mai întâi, pentru că, aidoma religiei, politicul nu mizează pe rațiune pentru a manipula masele. Religia nu presupune nicio demonstrație, este o colecție de ziceri, de propoziții cocoțate deasupra logicii, care trebuie luate ca atare, fără posibilitatea de a le pune la îndoială. Este un basm, care, spre deosebire de Basmele Românilor, ale lui Petre Ispirescu, vrea statutul privilegiat de a fi luat drept real.

Așa și politica: alegerile nu se câștigă prin raționamente, bazate pe date și fapte, susținute de dovezi, supuse unor teste și expuse ca atare votanților. Dacă încearcă așa ceva, un politician e mort din start. Ca să reziste și să câștige, el trebuie să spună o poveste, să găsească formulări scurte și memorabile, să aibă carismă și, mai ales, să identifice și să transmită cât mai multor oameni exact ce vor să audă. Adevărul poate fi și el folosit, dar cu măsură și numai atunci când dă bine în story”, a mai arătat Cristain Tudor Popescu.

Religia formează mase ușor de manipulat

Drept urmare, arată jurnalistul, politicienii își doresc o populație cu educație religioasă, deoarece religia formează gândirea individului, care se lasă mult mai ușor amăgit de politicieni.

„Religia formează gândirea individului uman în a se lăsa ghidată de emoții, de impresii, de opiniile altora, de vocea și talentul celui care le emite. Dar și de propriile frustrări, în speranța că ar putea fi rezolvate. Sentimentul pe care atât predicatorul cât și politicianul urmăresc să-l creeze unei mulțimi cât mai mari este acela de apartenență la o sectă privilegiată – noi suntem ai lui Hristos, noi suntem ai lui Trump – situată deasupra celorlalți, care nu mai sunt decât niște pierzători, ființe inferioare.

Să inspire omului teama de a nu rămâne pe dinafară, că altfel o să fie rău de el. Iată de ce educația religioasă menită să producă credincioși este necesară puterii politice. Cei care fac cruci în serie când văd o biserică sunt votanții cel mai ușor de amăgit”, mai comentează Cristian Tudor Popescu.

Oamenii cu frica lui Dumnezeu sunt docili în fața autorității

Pe de altă parte, mai arată el, un om cu frica lui Dumnezeu este mai docil în fața autorității, iar supunere își doresc nu doar reprezentanții Bisericii, ci și politicienii care nu au nevoie de contestare ori de revoluție, ci de resemnare în speranța unei lumi mai bune.

„În al doilea rând, Biserica e o structură dictatorială. Textele sfinte nu pot fi contestate, nici măcar discutate de niște simpli enoriași. Ele se dictează de către popi și sunt însușite ca atare. Supunerea e o calitate esențială a credinciosului. Omul cu frica lui Dumnezeu este foarte probabil să fie docil și în fața autorităților, a statului. Mai ales că nicăieri creștinismul nu îndeamnă la revoluție împotriva strâmbătăților, ci la așteptarea evlavioasă a compensației ce se va oferi pe lumea cealaltă.

Deși democrația garantează libertatea de expresie și de opoziție, chiar și într-un stat democratic puterea politică își dorește cetățeni care să aibă un respect dacă se poate orb față de ea și să țină capul la cutie”, a mai trasnmis Cristian Tudor Popescu într-o postare pe Facebook.