Am urmărit atent reacțiile celor puși să gestioneze România în plină pandemie. Și am constatat încă o dată că orice criză naște niște mici monștri. Cum îmi place mie să spun se găsesc o mulțime de civili să-și îndeplinească visul din copilărie: acela de a avea chipiu și baston de milițian.

Toți au un aer marțial, dau ordonanțe militare în ținută de campanie, ne cântă imnul la ore fixe. Pe la Ministerul de Interne se discuta intens mai acum vreo două săptămâni ce siteuri pot fi închise, ce televiziuni merită să fie suspendate. „Băi, voi știți că putem închide orice televiziune?!”, striga un înalt responsabil din Interne. O senzație de forță planetară răzbătea din ședințele Grupului de Comunicare Strategică. Erau toți bărbați de stat puși să salveze România.

Exemplul acesta poate fi multiplicat la nivelul României. Așa cum se exprima cel de mai sus, așa gândea și polițistul local care l-a amendat pe preotul care a făcut o slujbă de pomenire în biserică cu vreo 10 oameni. 10 în loc de 8 cu tot cu el și dascăl.

De ce l-a amendat doar pe preot și nu și pe cei care au participat la slujbă, nu cred că poate explica coerent?

În timp ce un poliţist îl întreabă pe preot datele de identificare, altul, care nu apare în imagini, cel mai probabil chiar cel care a şi realizat filmarea, pe un ton ameninţător, spune: „20.000 vă dau!”.

Arde-l! Că doar d-aia ești milițian, pardon, polițist local…

Numai că legea trebuie respectată de toți, dar polițistul avea ce avea cu preotul. Bănuiesc că se aștepta ca acesta să-i dea afară din biserică pe cei veniți să-și jelească mortul. Cu un brânci și șpiț în fund, ca la crâșmă când bețivul satului nu mai are bani pentru încă o cinzeacă de tescovină. Dar cere…

O mentalitate totalitară iese la iveală în fiecare din noi după aproape o lună de izolare. Numai că una este să gestionezi crizele de anxietate  ale tale și ale familiei și alta este gestionezi o comunitate. Fermitatea în aplicarea legii este necesară, dar singurul lucru care ne poate diferenția este omenia.