Așa ne "alinta" în revista "România Mare", Corneliu Vadim Tudor. Era adversarul natural al tinerei generații de gazetari care construiau "Evenimentul Zilei". Ne porcăia în fiecare număr, eram țigani, trădători, jidani, imbecili, propunea arestarea și împușcarea noastră fără judecată, iar pe Ion Cristoiu nu-l scotea din "Ardei Umplut". Erau vremuri în care Ion Cristoiu era foarte gras, iar statul de drept nu exista decât pentru câțiva privilegiați. Corneliu Vadim Tudor a făcut tot timpul parte din ei!

Am crescut ca tânăr gazetar citind săptămânal revista liderului PRM. Mă distra și mă îngrețoșa în același timp. Avea articole în care se i vedea talentul de pamfletar, dar era plin de remarci antisemite, xenofobe și abjecte.  Poate că vă întrebați cum a fost posibil un asemenea fenomen? E simplu: revista "România Mare" a apărut în 1990, cu aprobarea expresă a primului ministru de atunci, Petre Roman, care alături de Ion Iliescu, președintele României, își dorea un organ de presă care să frece ridichea dușmanilor politici. Era perioada ziarelor în sute de mii de exemplare, iar televiziunile de știri erau doar una - TVR, controlată tot de Guvern. Începea perioada manipulărilor sub masca informării. 

Așa s-a născut ziaristul C.V. Tudor. Sub pulpana lui Eugen Barbu, cu aprobarea lui Petre Roman, ocrotit de Ion Iliescu. Nu fac proces de intenție nimănui, așa erau vremurile, fiecare a acționat conform propriului interes. O grămada de foști lucrători din Securitate au devenit sursele Tribunului. La care se adăugau notele informative transmise direct sau prin intermediari de către Virgil Măgureanu, directorul SRI. "Șarpele cu Ochelari", după cum îl alintau în revistă sereiștii acoperiți. De fapt, era doar o continuare a politicii dusă de regimul comunist înainte de 1989, când revista "Săptămâna", păstorită tot de Barbu și Vadim, se bătea cu "Europa Liberă" și trădătorii de neam. Acum erau la rând țărăniștii, liberalii, ziariștii, intelectualii...

Ulterior, în 1991, păstrând aceeași logică, Corneliu Vadim Tudor a devenit și om politic înființând Partidul România Mare, organul de partid al organului de presă. Folosit până la epuizare de FDSN (PDSR), partidul și-a dat oștescul sfârșit la ultimele alegeri. În urmă cu 6 luni a încetat să mai apară și revista "România Mare". Până atunci însă C.V. Tudor și lumea lui a reprezentat ceva! 

A făcut parte din guvernul Nicolae Văcăroiu (1992-1996), pe care-l alinta în paginile revistei cu porecla de "Săniuță", o marcă populară de votcă în aceea vreme, fiind cunoscută apetența lui Nea Nicu pentru băuturi spirtoase. Asta nu l-a împiedicat să stea la guvernare cu el. 

Vadim a candidat de cinci ori la președinția României, parlamentar de câte ori a vrut, ba chiar mai mult a ajuns și europarlamentar. Apogeul l-a înregistrat în alegerile din 2000, când PRM a luat 20 la sută din voturi. 

Doi președinți ai României au avut motive să fie mulțumiți de existența sa: Ion Iliescu și Traian Băsescu. Ion Iliescu a devenit președintele României în 2000 fiind votat de 67 la sută din români, cititori de EvZ și admiratori ai lui Andrei Pleșu, doar pentru că l-a avut contracandidat pe Corneliu Vadim Tudor. Aproape la fel, Traian Băsescu a avut sprijinul (decisiv) al PRM și C.V. Tudor în turul doi al alegerilor din 2004, când a câștigat în fața lui Adrian Năstase (Bombonel pentru Vadim, o poreclă furată din EvZ). Adrian Năstase fusese atacat abject, cu acuzații de homosexualitate, în revista "România Mare" între cele două tururi de scrutin. 

A primit Ordinul "Steaua României" de la Ion Iliescu, a încercat să i-o ia Traian Băsescu. N-a reușit.

Am încercat să vă descriu succint viața și activitatea lui Corneliu Vadim Tudor, așa cum am văzut-o eu. Am uitat multe lucruri, pe câteva le-am omis cu bunăștiință. Nu cred că societatea românească are motive să-l regrete ca om politic și ziarist, dar un "Dumnezeu să-l odihnească!", așa cum se spune la orice trecere în neființă, merită. 

Pentru cei care au dubii că ultimul paragraf are susținere am spicuit câteva titluri recente din "România Mare", rubrica "Săptămâna pe scurt", semnată în ultimii 25 de ani de Corneliu Vadim Tudor cu pseudonimul Alcibiade. Vă avertizez că sunt rânduri interzise minorilor.

" # Fripturistul Klaus Iohannis şi-a dus nevasta, la shopping, şi la Salzburg # Sorin Oprescu avea, sub coteţul cîinelui, 15.000.000 de euro # Fariseii care îşi zic creştini ar trebui să-i ia acasă pe migratorii musulmani # Trăznetul le-a ars chiloţii la două unguroaice din Covasna # Două personaje toxice: evreul Petre Roman şi tătarul Traian Băsescu # O catastrofă naţională: băutorul de carmol Klaus Iohannis # Adrian Năstase, asasinul presei scrise din România # Gigi Becali, măgaru-ntre oi # Parazitul intestinal Mădălin Voicu – consul general la Bonn (turna-i-am în cur beton!) # Alt sondaj ordinar, dictat de Ambasada SUA maiorului SRI Remus Ştefureac # Felicitări, Barack Obama, pentru curajul de a scutura jugul evreiesc! # Momîrlanul Ioan Talpeş e un monument de ticăloşie # Andrei Pleşu face cacofonii cum respiră # Ion Iliescu s-a culcat şi cu Andreea Marin, şi cu Mihaela Rădulescu" 

Iar apogeul l-am găsit aici: "Adio, Ardei Umplut! Credem că aţi observat că „România Mare“ nu mai publică nici un rînd despre labagiul Ion Cristoiu. Ne e prea silă." Din modestie am omis înjurăturile la adresa mea...

Adio, Corneliu Vadim Tudor!