Nici o prevedere din proiectele de modificare a legilor Justiţiei nu ignoră caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Ministerul Justiției a ținut să clarifice una dintre controversele, care circulă în ultimele zile, legate de acest subiect. Precizările vin în contextul apariției în spațiul public a unor comentarii conform cărora viitoarele legi ar fi „retrograde” sau ar încălca suveranitatea națională.

Ministerul Justiției a făcut o serie de precizări cu privire la prevederile din proiectele de lege caracterizate ca „retrograde”. Acuzațiile formulate indică faptul că aceste proiecte ar încălca suveranitatea naţională în condiţiile eliminării din proiectul privind statutul judecătorilor şi procurorilor a posibilităţii sancţionării disciplinare a magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR, în favoarea aplicării unei dispoziţii obligatorii a dreptului Uniunii Europene.

Judecătoarea Gabriela Baltag (foto), membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a susţinut săptămâna trecută, în plen, că modificările aduse legilor Justiţiei pot deveni „mecanisme de presiune” asupra magistraţilor, adăugând că nu a citit niciodată „legi mai retrograde”.

Consiliul Superior al Magistraturii a avizat favorabil, cu 13 voturi „pentru” şi şase „împotrivă”, proiectul legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor (294 articole), proiectul legii privind organizarea judiciară (159 articole) şi proiectul legii privind Consiliul Superior al Magistraturii (96 articole), se aminteşte într-un comunicat de presă.

„Din nicio prevedere a celor trei proiecte nu reiese faptul că se ignoră caracterul obligatoriu al deciziilor CCR, nicio prevedere a legii nu stipulează caracterul facultativ al acestora. Prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie rămân neatinse. Proiectele nu reglementează raporturile dintre Constituţia României şi Tratatele Europene, ci au cu totul şi cu totul alt scop şi conţinut normativ”, se arată în comunicatul de presă.

Toate izboarele de drept sunt obligatorii pentru judecători

Potrivit ministerului, prevederea conform căreia judecătorul ar fi pasibil de sancţiuni disciplinare în cazul nerespectării unei decizii a CCR este „redundantă” şi „lipsită de logică” în raport de obligativitatea altor izvoare de drept.

„Pentru un judecător, toate izvoarele de drept cu caracter obligatoriu sunt şi rămân obligatorii, iar judecătorul trebuie să aibă deplina libertate şi independenţă în interpretarea, armonizarea, înlăturarea lor (în caz de conflict) şi aplicarea lor”, se explică în comunicat.

Ministerul Justiției mai arată că a reglementa în lege faptul că judecătorul este pasibil de sancţiune disciplinară dacă nu aplică o decizie (obligatorie) a CCR este echivalent cu reglementarea conform căreia un judecător este pasibil de sancţiune disciplinară în cazul în care nu aplică o prevedere legală (la fel de obligatorie) sau alt izvor de drept cu caracter obligatoriu (o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu).

„Or, tocmai aceasta este raţiunea construcţiei întregului capitol privind răspunderea disciplinară din proiectul de lege, care cuprinde nu mai puţin de patru articole, particularizarea abaterii disciplinare prin referire doar la deciziile CCR ducând la o concluzie greşită şi la o interpretare contrară scopului urmărit de legiuitor”, a arătat ministerul Justiției în comunicat.

România a aderat la Tratatele Europene

Conform sursei citate, România, „în mod suveran”, a aderat sau a decis să ia parte la Tratatele Europene, iar numeroase decizii ale CJUE „lămuresc armonios, logic şi limpede” corelaţia dintre dreptul intern şi dreptul european „chiar şi pentru un cititor nespecializat juridic”.

Constituţia României, spune MJ, asigură cadrul legal necesar respectării principiului supremaţiei dreptului UE prin dispoziţiile art. 11 alin. (1), potrivit căruia „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, şi ale art. 148 alin. (2), potrivit căruia „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Ministerul adaugă că, în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituţie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

„În jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a cristalizat principiul supremaţiei dreptului UE asupra dreptului Statelor Membre, principiu ce derivă din faptul că Tratatele UE au instituit o ordine juridică proprie şi a cărui consecinţă este faptul că Statele Membre, prin autorităţile lor, indiferent că aparţin puterii legislative, executive sau judecătoreşti, nu pot să ignore o normă de drept al UE pentru a da prioritate unei norme naţionale, indiferent de natura (chiar constituţională) a acesteia”, se mai explică în comunicat.

Legătura dintre dreptul unional, cel național și suveranitatea este subtilă

Ministerul Justiţiei indică faptul că se impune cu uşurinţă concluzia că între dreptul unional, dreptul naţional şi suveranitatea naţională este o legătură directă şi subtilă. Pe de-o parte, dreptul unional nu poate izvorî decât prin manifestarea suveranităţii naţionale a statelor membre, ca state organizate pe principiul legalităţii şi al regulii de drept, bazate deci pe constituţionalitate şi legalitate naţională, garantată de o Justiţie independentă.

Prin intermediul dreptului unional şi a construcţiei unionale europene, suveranitatea naţională îşi găseşte, pe un plan superior, expresia împlinirii unuia dintre rolurile sale majore - garantarea drepturilor şi libertăţii cetăţenilor naţionali, a prosperităţii acestora.

„Iată de ce, în concluzie, la o examinare atentă, preocuparea celor care se tem de diminuarea suveranităţii prin valorizarea dreptului unional în relaţia corectă cu dreptul naţional, aşa cum a fost consfinţită suveran prin tratatele unionale, este nu numai nejustificată, ci se plasează la un nivel inferior de ambiţii, aşteptări şi împliniri a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor noştri, deşi reclamă contrariul.

Expresia superioară a dezvoltării principiului diriguitor şi fundamental în construcţia statală, principiul suveranităţii naţionale, este dezvoltarea şi manifestarea sa liberă, prin instituţiile statului manifestându-se eficient în concert european, în cadrul Uniunii Europene”, se mai arată în comunicat.