Un Parlament cu legitimitate sporită, schimbarea modelului prezidenţial şi o societate sănătoasă din punct de vedere moral. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a făcut pentru evz.ro o scurtă analiză a alegerilor din 30 noiembrie, dar şi a celor prezidenţiale de anul viitor.

Ce schimbări se prefigurează în viaţa politică românească după scrutinul parlamentar, care este cel mai potrivit candidat la funcţia de preşedinte şi ce planuri de viitor are Emil Constantinescu aflaţi din interviul de mai jos.

Pe cine va alege Băsescu premier? La această întrebare nu răspund pentru că nu mi se pare cel mai important lucru în acest moment şi, pe de altă parte, pentru că este foarte greu să prezici acţiunile unei persoane care este lipsită, din păcate, de predicitibilitate. Lipsa de încredere în preşedintele Băsescu este vizibilă în acest moment al negocierilor şi, din păcate, este o lipsă de încredere care se extinde şi asupra instituţiei prezindenţiale.

Sper, totuşi, că va depăşi acţiunile sale haotice de până acum şi va ţine cont de o majoritate parlamentară pe cale să se contureze pentru interesul public.

Dacă aţi fi fost preşedinte în actuala situaţie, cum aţi fi ales primul ministru? Ţinând cont de procente sau de mandate? Procentele sunt o problemă încheiată. Ceea ce contează acum sunt mandatele.  Asistăm la un moment foarte important în evoluţia democraţiei româneşti, prea aproape de noi ca să ne dăm seama care vor fi urmările. Şi anume, faptul că, după 19 ani, Parlamentul se conturează ca instituţia fundamentală a democraţiei în România. În ultimii patru ani, Preşedintele a încercat să slăbească prestigiul instituţiei prezindenţiale şi să-l sporească pe cel al preşedintelui. A utilizat, astfel, atacuri incorecte, jignitoare, numindu-I pe parlamentari listaci, considerându-i doar nişte nume fără importanţă pe o listă sau, mai grav, transformând nume fără impotanţă în numere (celebrul 322).

Cred că evenimentele din ultimele două zile sunt fundamentale pentru schimbarea mentalităţii opiniei publice pentru că, aşa cum era normal, negocierile s-au desfăşurat în Parlament, între partide capabile să formeze o coaliţie care să suţină o majoritate guvernamentală în jurul unui program şi să propună o persoană pentru funcţia de prim-ministru. Sigur, conform Constituţiei, preşedintele poate sau nu să ţină cont de ea. Dar, după părarea mea, dacă o astfel de majoritate se constituie, ar fi foarte grav să nu ţină cont de ea.

De altfel, pentru prima dată, ecuaţiile şi aritmetica parlamentară pot fi privite cu încredere. Pentru că, indiferent de combinaţii, ele pot să conducă la o guvernare stabilă, cu o condiţie esenţială: să se respecte o majoritate guvernamentală în Parlament şi o opoziţie parlamentară puternică.

Totuşi, ce partide vedeţi la putere şi pe care în opoziţie? Nu ne mai aflăm într-o situaţie care ar putea să influenţeze în mod grav destinul României. Niciunul dintre partidele reprezentate în Parlament nu pun în discuţie orientările mari nici de politică internă, nici de politică externă.

„Ne trebuie un preşedinte ca Mugur Isărescu”

Ce schimbări vor avea loc în viaţa politică românească? După părerea mea, revine o mare responsabilitate liderilor de opinie şi mass-media să transmită populaţiei mesajul că ceea ce s-a petrecut în 30 noiembrie a fost important şi că vom avea un Parlament cu legitimitate sporită. Pasul al doilea este ca cei aleşi prin vot uninominal să înţeleagă că au o responsabilitate faţă de comunităţi. La fel cum comunităţile trebuie să înţeleagă că parlamentarii nu sunt primari adjuncţi sau superprimari.

Ce credeţi că se va întâmpla la alegerile prezidenţiale? Eu am un punct de vedere foarte bine conturat, exprimat încă din ianuarie 2005. Alegerea preşedintelui Băsescu a fost un succes politic, pentru că a întrerupt o hegemonie a PDSR, caracterizată printr-o imensă corupţie şi aroganţă. Dar, în acelaşi timp, e rezultatul unei acţiuni politice plecate din societatea civilă pe o idee extrem de nocivă: să alegem răul cel mic. Această teorie experimentată cu succes în 2000 şi reluată în 2004 a dus la o schimbare pozitivă, în ansamblul ei, dar la o mare criză morală.

Oricâtă înţelegere am avea şi oricât pragmatism am invoca, să transformi un fost nomenclaturist comunist în simbol al luptei împotriva comunismului mi se pare ceva mult prea forţat. A transforma o persoană care toată viaţa a colaborat cu Securitatea, în simbol al luptei împotriva Securităţii, mi se pare deja forţat. Să transformi o persoană care e în curs de judecată pentru acte grave de corupţie, în simbol împotriva corupţiei, mi se pare inadmisibil.

Din păcate, nu există alternativă pentru candidaţi la funcţia de Preşedinte, pentru că avem de a face cu persoane cu aceeaşi structură morală. România are nevoie de un şef de stat – fie el monarh constituţional, preşedinte ales de Parlament sau prin vot direct – care să fie moderator al societăţii.

Puteţi da un exemplu de asemenea candidat? Eu văd o singură persoană capabilă să dea României această faţă. Şi această persoană este guvernatorul BNR, Mugur Isărescu,  pentru că poate cuceri respectul unei ţări. El a dovedit în vremuri de criză că poate fi un om cu viziune, cinstit şi necorupt.

UDMR – oportunist şi arogant

Tragând linie, cum au fost alegerile din 30 noiembrie? Au avut afecte pozitive şi negative. Din nefericire, primul lucru negativ este că legea electorală care consfinţea votul uninominal nu a fost explicată, nici măcar candidaţilor. Oamenii politici au aflat acum care e diferenţa dintre o candidatură într-un colegiu mai mic şi unul mai mare. Redistribuirile au părut o surpriză acolo unde nu s-au făcut diferite jocuri între partide.

Nu există sistem perfect. Dar sistemul mixt era singurul valabil pentru o democraţie în curs de consolidare. Ar fi fost un dezastru un sistem cu vot uninominal total, în care, acum, în loc de aceste negocieri serioase, am fi avut o mulţime dispersată de persoane care puteau cu uşurinţă să fie manipulate.

A fost o surpriză că PRM nu a obţinut pragul electoral de 5%? Nu. Această tendinţă s-a conturat încă de la alegerile locale, chiar mai demult. Alegerile pentru Parlamentul European au avut o semnificaţie deosebită pentru români. În momentul publicării rezultatului, cetăţenii României au înţeles că, de fapt, în viitorul Parlament vor intra 4 partide. Şi este, poate, pentru prima dată, când votul util a fost şi pozitiv. Cât priveşte UDMR, acest partid îşi permite un fel de oportunism la vedere care, pe lângă nota lui de aroganţă – „ noi suntem cu cei care merg la guvernare” - ne arată că această problemă e privită cu mare seninătate de români.

Oamenii ies la vot când naţiunea e în pericol

De ce nu mai merg românii la vot? Pentru că, în general, oamenii vin la vot, mai degrabă, când este un pericol, care priveşte naţiunea în ansamblu, o comunitate sau o parte a comunităţii. Astfel, prezenţa redusă la alegerile parlamentare este pozitivă. Arată că o parte dintre cetăţeni crede că, indiferent cine ar veni la putere, interesele lor nu vor fi afectate major.

În al doilea rând, votul uninominal a introdus posibilitatea de a-i vota numai pe candidaţii din colegiu tău de domiciliu. Ceea ce este firesc. Dar mulţi dintre alegători, din motive obiective, nu au putut să voteze, deşi ar fi vrut. Mai sunt şi lucruri care ţin de ofertă. Sunt persoane care ar fi votat pe listă pentru un partid sau altul, dar s-au trezit în colegiu cu persoane care nu le conveneau. Asta se poate vedea cu uşurinţă în numărul de buletine albe.

Partea cea mai neagră a acestui scrutin a fost transferarea de la alegerile locale la acela parlamentare a unei maniere de comportament extrem de nocive, în care cetăţenii s-au lăsat cumpăraţi, pierzându-şi orice urmă de demnitate şi respect. E cel mai grav semnal pe care societatea românească îl dă. Pentru că nu poţi avea o naţiune demnă dacă nu exită, mai întâi, respect de sine.

Se dedică societăţii civile Dumneavoastră ce veţi face în continuare?

Rămân la proiectele mele din societatea civilă. Atâta timp cât, în societatea civilă, nu vom reuşi să conturăm un nou model al instituţiilor, va fi inutilă reforma clasei politice. Nu putem să avem o societate sănătoase din punct de vedere moral dacă nu avem un set de valori la care să ne raportă, care să excludă aranjemante de tipul „sunt corpuţi, dar au şi făcut ceva pentru noi”. Mi se pare îngrozitor să accepţi furtul dacă primeşti şi tu ceva din rezultatele acestui furt. Mai mult, printre candidaţi au figurat şi  persoane tinere, inteligente, competente profesional şi fără nimic în trecut. Dar, odată ce au obţinut mandatul, aceşti oameni devin proşti, incompetenţi şi corupţi, doar pentru că au intrat în Parlament. Nu e normal.

În ce condiţii aţi reveni în politică? Acum sunt util societăţii prin acţiunea mea în mediul academic şi în societatea civilă. Dacă se va schimba modelul de preşedinte, dacă în România se va ajunge la ideea că preşedintele trebuie să reprezinte întelepciune, moderaţie şi cultură, probabil că mă voi întoarce.