Editura Evenimentul si Capital

Confesiunile unui avocat. Viața la curte

Autor: | | 1 Comentarii | 6967 Vizualizari

Tata voia să mă vadă procuror, dar n-a fost să fie. Prea multă bătaie de cap, bani puțini și chiar nu mă vedeam cu scaunul înfipt în fund toată ziua și luând declarații tuturor gunoaielor care se cred nevinovate. O să râdeți, dar când am intrat eu în barou, procurorii aveau salarii mici. La drept vorbind, nu-mi plăcea nici munca, dar iubeam la nebunie banii. Maestrul meu, Dumnezeul să-l aibă în pază, mi-a dat un singur sfat după ce i-am plătit o sumă considerabilă ca să mă ia stagiar: Descurcă-te și tu cum poți!

Nu sunt un orator strălucit, recunosc, dar asta nu m-a împiedicat să câștig cauze pe care alții le considerau pierdute. De fapt, de ce să mint, nici după atâția ani de avocatură nu mă simt confortabil când mă văd cu microfonul în față. Ideile, alea puține pe care le mai am, nu reușesc să prindă forma unor cuvinte și mă blochez. Iar când mă privește câte un judecător mai stăruitor, transpir până în șosete.

- Vă ascult, domnule avocat, mă repede o judecătoare tânără, pe care o vedeam prima dată în viață.

Mă apropii de pupitru, fără niciun gând în minte, dorindu-mi să se caște pământul și să mă înghită.O privesc cu fața mea cea mai atrăgătoare, sperând într-o minune. Cine m-a pus să iau dosarul ăsta? Numai Angela e de vină. Trebuia să-și rupă mâna fix cu o zi înainte de ziua de ședință. Și doar știa că i-am cerut o grămadă de bani nemernicului pe care îl apăr, cu promisiunea că nu va fi arestat.

Se pare că judecătoarea cea nouă rezistă farmecelor mele irezistibile și mă trezesc apostrofat în plină ședință de judecată :

- Domnule avocat, de zece minute mă priviți și nu spuneți nimic. Cunoașteți cauza? Mă puneți în situația de a apela la un avocat din oficiu dacă nu vă reveniți.

- Doamna președinte, vă rog să respingeți propunerea procurorului de arestare preventivă. Nu se justifică.

- Atât? Asta e tot ce aveți de spus? Inculpatul, sigur nu doriți să fiți apărat de un avocat din oficiu? Să nu vă aud că nu v-am respectat drepturile.

Nu eram capabil să răspund la acest atac direct. Coborâsem nivelul pledoariei atât de jos, încât simțeam focurile iadului cum îmi ard tălpile.

- Vă rog să mă iertați, nu mă simt bine, am mințit ca să salvez ce mai era de salvat.

O uram pe femeia asta. Clientul mă privea amenințător, cerându-mi socoteală.

- Inculpat, aveți ultimul cuvânt.

- Cum adică? Mă și condamnați?

- Domnule avocat, nici măcar atâta lucru nu i-ați explicat acestui om? Bănuiesc că i-ați cerut bani, nu intrați gratis, nu?

- N-am apucat, doamna președinte.

Ăsta era război pe față. Judecătoarea dorea cu orice preț să mă umilească.

- I-am plătit o poală de bani, că mi-a promis că rezolvă, se văita inculpatul.

- Taci din gură, l-am oprit cu vocea pe care mi-o recăpătasem.

Omul s-a oprit. Ședința se terminase. Simțeam picăturile reci de pe frunte ca pe niște ace încinse.

- Mie să-mi dai banii înapoi.

Infractorul prinsese curaj. Simțeam nevoia să beau ceva ca să-mi revin. Trebuia să o sun pe Angela să văd cum se simte. Deși mi-a distrus ziua de azi, nu-mi permit să mă supăr pe ea. Femeia asta, pentru câteva ore de afecțiune, mi-a dăruit soluții de aur. Nu vorbim niciodată despre dosare, singură știe ce are de făcut. Draga de ea, nu pot nici măcar să o scot la un film, stăm ascunși ca șobolanii în garsoniera ei.

Au început să mă cunoască și vecinii, iar asta nu prea îmi convine. În profesia mea, discreția este vitală.

- Domnule Ștefănescu, la cât de des veniți am să vă trec la întreținere, m-a abordat într-o zi administratorul blocului, care avea impresia că îi permit asemenea glumițe ieftine și de prost gust.

- Nu domnule, am casa mea.

- Cum ziceți, dar eu voi lua măsuri cât de curând.

Mi-am sarit din fire și douăzeci de minute i-am spus atâtea cuvinte urâte, fără să mă repet, încât eram invidios că nu aveam cursivitatea asta și în sala de judecată. Cu toate astea, ieșirea mea a fost total neinspirată – vizitele s-au mutat la mine, iar Angela când venea, uita să mai plece.

- Iubito, cred că ne-a văzut o colegă de-a ta care stă în blocul de alături. Poate ar fi mai bine să ne vedem iar la tine.

- N-ar fi mai potrivit să mă iei de nevastă ca să nu ne mai ascundem?

Îmi dăduse lovitura mortală. Era ultima femeie cu care mi-aș fi dorit să mă însor.

- Să nu ne pripim, draga mea. Ce facem cu dosarele mele?

- Vor intra alți judecători.

A MURIT! Vestea care a zguduit Capitala, in aceasta dimineata

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI