Ştirea anului aţi aflat-o: fostul premier Adrian Năstase s-a întors la puşcărie! Ieri, el a fost condamnat definitiv, în dosarul “Zambaccian”, la patru ani de închisoare cu executare.

Ar fi fost închis oricum, chiar dacă era cu suspendare, întrucât mai are o condamnare la activ, în dosarul “Trofeul Calităţii”. Pentru care, vă aduceţi aminte, a primit doi ani de închisoare, din care a executat doar nouă luni. Cam asta e, în linii mari, biografia penală a unui om care se visa, la un moment dat, preşedintele României. Câteva observaţii despre dosare.

Dacă în primul caz era vorba de strângerea de bani negri pentru campania electorală din 2004, în cel de-al doilea (în ordinea cronologică a condamnărilor, nu a faptelor) avem de-a face, pur şi simplu, cu o şpagă. Potrivit rechizitoriului, familia Năstase a fost mituită cu mai multe containere cu mărfuri din China şi lucrări de construcţii la două imobile din Bucureşti şi unul din Cornu. Valoarea totală a şpăgii – vreun milion de euro!

Cum ştiţi, cele două procese sunt considerate “politice” de către condamnat şi susţinătorii săi. Evident că ele sunt “politice” dacă ţinem cont că infracţiunile au fost comise nu de un cetăţean oarecare, ci de un politician care ocupa, la vremea respectivă, funcţia de prim ministru!

Şi mai mult, în ambele cazuri, Năstase a fost trimis în judecată în baza articolului 13 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Care prevede, citez: “Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Carevasăzică, legea se referă fix la oameni politici!

Dar să vedem care sunt “argumentele” celor care-l asemuiesc pe Năstase cu Iuliu Maniu sau, mai nou, cu Iulia Timoşenko.

În cazul “Trofeul Calităţii”, se invocă o formulare din motivarea sentinţei, în care judecătorii ar recunoaşte lipsa probelor privind vinovăţia inculpatului. O scrie chiar el pe un blog dedicat dosarelor sale penale: “Nu există dovezi care să îl incrimineze pe Adrian Năstase” (pagina 117). Citatul nu este doar scos din context, este şi un fals grosolan. Vă puteţi convinge consultând motivarea sentinţei, AICI!

Iată, pe scurt, ce spun judecătorii: “Dincolo de aceste apărări ale inculpatului, Curtea în majoritate reţine că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii ce i se impută. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea va pleca de la constatarea că în speţă nu există o probă directă care să-l incrimineze pe inculpat. (…) Nici unul dintre martorii audiaţi în cauză nu a relevat fapte sau împrejurări care să-l incrimineze în mod direct pe inculpat.

Această situaţie este însă pe deplin explicabilă, în condiţiile în care inculpaţii părtaşi la infracţiuni de corupţie se supun deseori legii tăcerii, probaţiunea fiind cu atât mai greu de făcut cu cât nivelul la care se află persoana acuzată este mai înalt”. Altfel spus, nu lipsa probelor e problema, ci a probelor directe, în sensul juridic al termenului!

Alt contraargument al taberei pro-Năstase porneşte de la premisa că faptele de care a fost acuzat sunt “minore”. În opinia lor, afacerea containerelor cu “chinezării” (obiecte sanitare, piese de mobilier, articole electrocasnice şi obiecte decorative şi de uz casnic) şi a “termopanelor” instalate în trei din numeroasele case ale fostului premier nu justifică o condamnare. Chiar dacă valoarea bunurilor se ridică la câteva sute de mii de euro. Eventual, instanţele trebuiau să-i dea doar o mustrare verbală!

Mai există teoria răzbunării, potrivit căreia Năstase nu e decât o “victimă politică” a regimului Băsescu şi plăteşte pentru că l-a avut adversar în 2004 pe actualul preşedinte. Scenariul, construit pe prezumpţia că şeful statului controlează tot ce mişcă-n Justiţie, mi se pare complet ilogic. De ce l-ar pedepsi câştigătorul pe învins, după aproape un deceniu de la consumarea luptei?

O ultimă versiune, rezumată prin metafora “sacrificiu ritualic” (Hrebenciuc dixit), pleacă de la premisa că fostul premier a fost condamnat doar de ochii lumii, pentru a le arăta europenilor că Justiţia funcţionează. Dacă-i aşa, mă întreb ce i-a împiedicat pe judecători să-l trimită la puşcărie, de exemplu, pe Ion Iliescu?

În sfârşit, să lămurim şi latura umană a episodului Năstase.

Mă încearcă o senzaţie de “déjà vu” la imaginile cu el încătuşat şi urcat în dubă, pentru a fi dus înapoi la penitenciar. Nu poţi, ca bun creştin şi ca om în general, să te bucuri de răul cuiva. Mai ales când acel cineva n-a dat în cap nimănui. A furat, să zicem, dar nu de la tine sau de la mine. Aşa că e greu să ne reprezentăm, ca în orice caz de corupţie, cum arată “partea vătămată”. Năstase a înţeles perfect asta şi joacă de minune în rolul martirului.

Dacă o să-i iasă până la urmă înseamnă nu că suntem un popor milos, ci unul fără memorie! Sabin Orcan este realizator al emisiunii X-PRESS de pe B1 TV.  Citiți și alte opinii de Sabin Orcan:

• Sfântul Morar şi procurorii cu copite
• Europa, de la Caţavencu la Corlăţean
• Jurnalişti şi politicieni. O relaţie imposibilă
• Europa, de la Caţavencu la Corlăţean
• Europa ne spune cuţu-cuţu…
• Câteva întrebări după prohodul PDL

Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:

• VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro

În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!