Unii au numit-o criminală în serie, iar alții au numit-o asasina seducătoare, dar adevărul a fost mult mai sinistru.

Tofana a fost liderul unei rețele de traficanți de otrăvuri care se întindea în Sicilia, Napoli și Roma, oferind, pe piața neagră, un produs foarte solicitat.

Imperiul ei subteran cuprindea femei viclene, buticari prin ușa din spate, duhovnici stricați și vrăjitoare-ghicitoare, dedicați exclusiv vânzării otrăvii. Cu toate acestea, după douăzeci de ani de succes, Tofana a fost, în cele din urmă, arestată pentru crimele sale.

Că a fost executată sau a fost eliberată este încă un mister.

În Sicilia secolului al XVII-lea existau puține opțiuni pentru femeile care fie erau nefericite în căsătorie, fie căutau să moștenească o avere.

Una dintre cele mai rapide și mai ușoare căi de a scăpa de soț era prin intermediul otrăvii.

Pentru cei din clasele inferioare, otrăvirea unui soț abuziv era privită ca justiție poetică.

Pentru cei din elită, otrăvirea era văzută ca un act sinistru.

Cu toate acestea, la toate nivelurile societății erau clienți dispuși să apeleze la cartelul Tofanei.

Deci, ce este mai rău?

Soția abuzată care dorește să-și otrăvească soțul crud sau furnizorul de otrăvuri de pe piața neagră care face accesibil cu ușurință oribilul preparat?

Tofana și lumea ei magică și criminală

După cum explică istoricul Mike Dash în multe dintre articolele sale, termenul „Criminal Magical Underworld” a fost inventat de Lynn Wood Molleneaur atunci când a explorat comunitatea pieței negre a vrăjitoriei și a otrăvurilor în Parisul secolului al XVIII-lea.

Potrivit lui Molleneaur, această rețea comunitară a existat și a funcționat într-un mod similar cu criminalitatea organizată contemporană.

Deși descoperirile sale se referă doar la Paris, descrierea organizației seamănă perfect cu modul în care Tofana își controla afacerea cu otrăvuri.

Deși Tofana a fost descrisă ca fiind rea și sinistră, reputația ei inițială, așa cum a descris-o ​​scriitoarea Hanna Mckennet, era aceea de „prietenă bună a tuturor femeilor din clasa inferioară”.

Acest lucru se datorează faptului că cea mai mare parte a clientelei sale era alcătuită în primul rând din femei abuzate din clasa săracă și muncitoare, mai degrabă decât din purtătoarele de aur, văduvele negre ale elitelor.

Cele mai credibile relatări depre „domnia” Giuliei Tofana sunt cele a doi istorici din secolul al XIX-lea.

Primul este Allesandro Ademollo în lucrarea sa „I Misteri Dell’Acqua Tofina”.

Cealalt este Salomene-Marino, în articolul său „L’Acqua Tofana” din 1881.

Aceste relatări susțin că Giulia s-a născut în Palermo, Sicilia, în jurul anului 1620 din Francis și Thofania Di Amado.

Mama ei este creditată pentru crearea primei variante de Aqua Tofana, pe care a folosit-o pentru otrăvirea tatălui Giuliei, înainte de a fi închisă și executată în 1633.

În anii de după, relatările istorice susțin că Tofana a făcut același lucru cu propriul ei soț.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric