O știre pe care am citit-o ieri în ziarul lui Tolontan mi s-a părut că merită să-și depășescă condiția de simpla informație sportivă, prin problematica pe care o ridică. Din capul locului va spun că nu e vorba de a accepta sau nu homosexualitatea, chiar dacă de la o acțiune de acest gen a plecat totul.

Știrea din ”Gazeta sporturilor” era o revenire la întâmplarea petrecută pe stadionul din Munchen când, la meciul Bayern – Arsenal din optimile de finală ale UEFA Champions League, un grup de fani germani au arborat un banner în care un fotbalist de la Arsenal apărea caricaturizat, cu fundul gol spre care era îndreptat tunul de pe stema echipei engleze. Mesajul scris nu lăsa loc la interpretări, "tunarii" de la Arsenal fiind numiți homosexuali (”Gay Gunners”). UEFA a reacționat imediat și a declanșat procedurile disciplinare împotriva lui Bayern Munchen. Verdictul a venit într-o lună de zile. Clubul a fost amendat cu 10.000 de euro și a fost obligat să joace cu tribunele goale dintr-un sector al stadionului. Pierderi financiare importante din cauza unor suporteri ce-și declară dragostea pentru echipa favorită, dar care nu țin cont că îi pot provoca mari daune, din teribilism sau inconștiență!

Situații similare cu ce s-a întâmplat pe stadionul din Munchen s-au petrecut și la noi. Managerii sau patronii de cluburi s-au rățoit la fani pe ecranele televizoarelor, au încins discuții la ”mese rotunde” și cam asta a fost tot. Gigi Becali îmi amintesc că a avut un război mai dur cu galeria de la Steaua, terminat și acela, la un moment dat, în coadă de pește. Ce au făcut, însă, nemții de la Bayern?

Clubul din Munchen și-a achitat amenda la UEFA și a anunțat că va avea un sector din tribună închis la meciul cu Manchester United. O pagubă de circa 150.000 de euro.  A cerut, însă, autorităților să-i identifice pe autorii bannerului homofob pentru a-și recupera o parte din bani, dar și pentru a da o lecție pentru viitor. E clar că, în opinia staffului german, stadionul nu trebuie să fie o arenă unde suporterii lasă legea la poartă.

Poliția a identificat patru liceeni, iar Bayern Munchen s-a îndreptat cu acțiuni în instanță împotriva părinților acestor minori, cerându-le să plătească 2.500 de euro fiecare. Practic, dincolo de suma (infimă, în raport cu pierderile clubului) impusă, sentința îi obligă să-și ia în serios rolul de părinți care își educă și își supraveghează copilul în toate situațiile. Altminteri, plătesc!

Ce s-ar fi întâmplat la noi într-o situație identică? Câte voci ar fi sărit în apărarea sărmanilor elevi care îi urăsc pe gay… ”și bine fac, că nici Biserica nu-i acceptă, și merită spânzurați că ne strică copiii, fir-ar mama lor de poponari, că au umplut pământul și nu ne trebuie nouă Europa cu stricăciunile ei, că d-aia Dumnezeu și-a întors fața de la noi și ne dă război și sărăcie, de buni ce suntem etc, etc, etc”.  Câți ar fi militat pentru factorul educațional al pedepsei și pentru explicarea minorilor despre fenomenul gay, în așa fel încât să discearnă măcar cum își aleg anturajul?

Cât timp ar fi durat un proces între un club românesc și niște suporteri care au încălcat legea, fie prin afișarea unor bannere homofobe, fie a unora rasiste, fie prin bătăi cu galeria adversă sau jandarmii? Vă reamintesc că "Tweety", suporterul care l-a lovit cu lanţul pe cameramanul TVR în 2007, a primit un an şi jumătate de închisoare cu suspendare, iar procesul a durat aproape doi ani. Prea-toleranța noastră nu ne va aduce nimic bun. Iar lecția germană de la Bayern Munchen ne arată că, acolo unde e nevoie, civilizația se impune și cu forța.