★★★★ Emil Brumaru, Opere III. Cerşetorul de cafea, Iaşi, Ed. Polirom, 2012
Niciun alt poet de azi nu are farmecul lui Emil Brumaru. În stiloul lui nu se găseşte cerneală, ci parfum franţuzesc. Nu este vorba, nici pe departe, de calofilie. Poetul se înfurie adesea, face aprecieri pline de cruzime la adresa unor contemporani, foloseşte în public cuvinte licenţioase, dintre acelea interzise minorilor. Dar în orice situaţie are graţie. Te face să te gândeşti la o prinţesă furioasă (sau la un personaj feminin din propria lui poezie: "Glycera are vergi cu care bate/ nervoasă, portocalele prea dulci..."). De curând, lui Emil Brumaru i-a apărut volumul III din "Opere". Primele două cuprind toate poeziile sale. Acest volum, al treilea, de peste 650 de pagini, conţine scrisorile trimise de Emil Brumaru, de-a lungul anilor (mai exact, înainte de 1989), lui Lucian Raicu, Leonid Dimov, Şerban Foarţă, Radu Petrescu, Alex. Ştefănescu, Ilie Constantin, Florin Mugur. Lista celor aleşi de poet pentru a le scrie dovedeşte după cum se vede bun-gust! Îmi amintesc vremurile fericite când primeam câte o scrisoare de la Emil Brumaru ZILNIC. Pe plic, la "expeditor", stătea scris: "Emil Brumaru, Rezervaţia naturală de îngeri, Dolhasca" (acolo a locuit şi a lucrat el un timp ca medic). Deschideam delicat plicul, cu un coupe-papier din oţel de Toledo, primit în dar de ziua mea, şi găseam înăuntru texte de a căror frumuseţe mă îmbătam, dar şi desene intenţionat- naive (reprezentând, de exemplu, un ideal al lui Emil Brumaru, femeia cu trei sâni), mai cuceritoare, în candoarea lor, decât cele ale lui Dan Perjovschi. Cele mai numeroase şi mai inspirate scrisori din colecţie sunt cele adresate lui Lucian Raicu şi Florin Mugur. Poeţii lipsiţi de talent ar putea să-şi extragă din ele provizii de imagini, ironii sclipitoare şi întorsături de frază fanteziste pentru o sută de ani. Dacă ar exista un Premiu Nobel pentru scrisori, el ar trebui acordat lui Emil Brumaru.
Recomandările noastre
