Editura Evenimentul si Capital

CINE A FOST PAUL GHERASIM, „pictorul care vorbește prin tăcere” și a cărui operă se află la Muzeul Național de Artă din Chișinău

Autor: | | 1 Comentarii | 1185 Vizualizari

La Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, luni, s-a deschis expoziția-omagiu „Cu gândul la…Paul”. O expoziție care a adunat mulți oameni de cultură, iubitori de artă dar și novici. După ceva timp de mers prin frig, am pășit pragul Muzeului Național de Artă din Chișinău și am fost întâmpinată de lunimă, de căldură. O căldură care am perceput-o a veni de undeva din suflet, o căldură care lumina și mă făcea să-mi aduc aminte tot ce am citit despre artist înainte de a vizita vernisajul. Atunci am înțeles că acele cuvinte rostite de Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord : „un om care a ştiut să se dăruiască Bisericii, livrându-se total crezului său - acela că Omul a fost creat ca să se îndumnezeiască”, sunt adevărate.

Paul Gherasim, a văzut lumina zilei într-un sat, Botești, din preajma Sucevei la 25 iunie 1925, într-un loc unde oamenii erau credincioși. Bunicii săi nu știau carte, dar aveau o învățătură mult mai adâncă. Ei țineau foarte mult la cuvânt. De aceea vorbeau puțin. De la aceștia a învățat și maestrul Paul Gherasim să fie puțin la vorbă. Dacă a rostit o dată da, consideră că a doua rostire ar anula-o pe cea de dinainte.

A studiat desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar pictura cu Jean Alexandru Steriade, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, între anii 1943 şi 1947. Din anul 1946 a participat la principalele expoziţii oficiale. Prima expoziţie personală a avut loc în 1966, la Galeria „Galateea”.

Întemeiază Grupul „Prolog” în 1985, alături de Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Horea Paştina. Grupului i s-au alăturat mai târziu Horia Bernea, Ion Grigorescu, Sorin Dumitrescu, expoziţiile lor incluzând şi alţi artişti precum Ioana Bătrânu, Mircea Tohatan şi Matei Lăzărescu.

Și visul lui s-a realizat chiar în Zilele culturii românești

„Paul Gherasim a fost și la Chișinău și și-a dorit ca opera lui să ajungă și peste Prut”, spunea la deschiderea expoziției-eveniment Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român de la Chișinău. Și visul lui s-a realizat chiar în Zilele culturii românești. Criticul Vladimir Bulat a recunoscut că, inițial, l-a asociat pe artist ca un cunoscător al artei bizantine, pasionat de bubuitul toacei. Azi, spune el, ar „putea vorbi despre el ca despre ultimul Patriarh al picturii românești”. Unul dintre organizatori, de la Galeria Romană, București, care l-a cunoscut pe artist și a rămas cu gândul la el, a declarat: „Urma să achiziționez un tablou al unui pictor și vroiam să fiu sigură de autenticitatea acestuia. Îmi trebuia un expert, ca să îmi dea un sfat și o notă. Am mers la Paul Gherasim. Locuia la etajul nouă într-un bloc din București. S-a uitat la tablou câteva secunde și mi-a spus că e un fals. După care, am stat de vorbă ore în șir. Am devenit prieteni. Era bucuros de oricine îi trecea pragul și îi cerea un sfat. Te umplea de lumină și de cumsecădenie.”

Emil Ene, tot de la Galeria Romană din București spunea că„ Paul Gherasim a fost lucid până în ultima clipă din viață. Și a trăit 90 de ani! Drept că, în ultima perioadă, ducea o viață de ascet, cu pâine și apă. Devenise legat de tot ce e sacru, iată de ce, în colecția lui, icoanele au un loc aparte. Nu îl interesa lumea materială și între cei doi existau și dispute. Pline de haz și de bunătate”.

Să rămână ceva din frumusețea, din taina darului dumnezeiesc

Toate aceste vorbe mi-au stârnit curiozitatea și m-au făcut să zăbovesc ceva timp în fața celor 62 de lucrări. M-am oprit mai mult în fața operei „Țăran”, pictată în 2007, în ulei, pe pânză. O clipă mi-au revenit în minte cuvintele artistului spuse într-un interviu: Eu am trăit la țară, eu sunt copil de țăran, sufletul meu e un suflet de țăran. De aia eu sunt un om al tradițiilor, în continuare. Am trăit, când eram copil, tradiția în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia deasupra noastră când eram la arat. Și am trecut printr-o istorie care e o istorie condensată, ca o sinteză a istoriei mele.” Fără să vreau am zâmbit, un zâmbet larg plin de admirație.

Atunci am înțeles de ce lumea care l-a cunoscut radia când vorbea de el. Da, în aer plutea liniștea, lumina, căldura sufletească , într-un cuvânt starea de bine, stare ape care o simte un enoriaș atunci când duhovnicul îi vorbește și-l povățuiește. Un amalgam de sentimente mă cuprind. Am un sentiment de regret, regret că nu l-am cunoscut personal, am un sentiment de vinovăție, mă simt vinovată că am lăsat anii să treacă fără a mă documenta despre acest „ultimul Patriarh al picturii românești”. Cu toate astea, când îi privesc lucrările, mă simt fericită, liniștită, mulțumită…. o mulțumire interioară că măcar acum, în al 12-lea ceas, am reușit să-l cunosc.

Am vizionat lucrările „bărânului frumos” cât și a altor 30 de artiști plastici

Am ieșit de la Muzeu după ce am vizionat lucrările „bărânului frumos” cât și a altor 30 de artiști plastici, care l-au preșuit și au fost apreciați de el. Am ieșit, în vremea rece de afară, plină de căldură și mulțumire că am reușit să ajung să-l cunosc, într-un fel, pe acel om care a ştiut să se dăruiască Bisericii. Mergeam pe stradă și zâmbeam, mi-au venit în minte alte cuvinte ale artistului: „ Nu contează dacă eşti în vârstă sau eşti tânăr! Tinereţea o avem toţi, am trăit‑o toţi. Sunt tineri care au ajuns înaintea unor bătrâni la credinţă; aici e taină mare. Clipa, clipa e mai importantă decât anii, zilele şi secolele. În clipă clipeşte nesfârşirea…”. Nu mi-am dat seama când am parcurs acei zeci de kilometrii spre casă, nu mi-am dat seama cât timp a trecut. În microbuz, stand pe scaun, am căutat pe telefon cât mai multă informație despre Paul Gherasim. Au fost fraze întregi pe care le-am citit si răscitit, propoziții pline de înțelepciune spuse cu multă dragoste de unul dintre marii pictori contemporani români. Într-un interviu dat anul trecut „ a vorbit despre inspiraţie, despre frumos şi modestie. „Lucrurile cele adânci sunt lucrurile simple. Și frumos e că tocmai prin ceva care, pentru lume, înseamnă mijloc de a intra în competiție, în întrecere cu semenii, să fie, pentru noi, un prilej de apropiere. Când spui «artă», «cultură » - e orgoliu, e mândrie. Noi am încercat, cu modestie, un exercițiu de apropiere. Să faci bucurie dintr-un meșteșug față de care, comparativ cu trecutul, puterile au scăzut. Să rămână ceva din frumusețea, din taina darului dumnezeiesc. Iar oamenii să se cumințească și ei, să nu mai caute în artă prilej de trufie: «Ah! Cutare!... E mare!... Îmi place!». Să nu se mai preamărească unii pe alții. Să deprindă ceea ce odinioară semenii trăiau în smerenie și în rânduială, în tradiție – firesc - așa cum se petrece totul în natură. Tradiția păstrătoare a gustului. Eu caut prin ceea ce fac să trezesc din nou nevoia gustului. Cultivând gustul, gustând, să deosebești ce este bun de ce este rău. Atât.”

«Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»

Am citit, de mai multe ori, alte declarații ale artistului: „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

Ultima ora! Ce se intampla cu banii de pe TAXA AUTO

Pagina 1 din 2


Tag-uri: Paul Gherasim, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru, Arte Frumoase, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv, Horea Pa, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Sorin Dumitrescu, Ioana Bătr, Mircea Tohatan, Matei Lăzărescu, Valeriu Matei, Institutului Cultural, Criticul Vladimir, Galeria Romană, Emil Ene, Creația Lui, Galeria Galateea, Galeria Amfora, Galeria Catacomba, Palatele Br, Galeria Anticariat, Curtea Veche, Cristian Dițoiu, Căminul Artei, Arte Fiera, Institutul Rom, Cercetări Umaniste, Palazzo Correr, Artă Timi, Galeria Ludovic, Artă Arad, Galeria Zikkurat, Teatrului Na, Palatului Artelor, Galeria Romana, Artă Comparată, Theodor Enescu, Muzeul Simu, Muzeul Satului, Muzeul Jude, Coriolan Babe, Galeria Bastion, Muzeul Na, Pentru Eminescu, Grupul Ioan, Uniunii Arti, Premiul Revistei, Marele Premiu, Ioan Andreescu, Academiei Rom, Steaua Rom, Crucea Patriarhală, Patriarhia Rom, Catalogul Expozi, Editura Institutului, Cultural Rom, Catalogului Expozi, Curator Mircea, Artă Modernă, Constantin Prut, Editura Albatros, Mircea Deac, George Radu, Onisim Colta, Veronica Marinescu, Curierul Na, Despre Arta, Mircea Oliv, Dan Grigorescu, Malamen Iolanda, Sarbulescu Mihai, Macarie Dragoi, Muzeul National, Republicii Moldova, Cu gandul la... Paul



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Divertisment

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI