A fost păstrat timp de 1.500 de ani în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai până când a fost descoperit, în anul 1844.

Manuscrisul Codex Sinaiticus cuprindea iniţial circa 1.460 de pagini,

Peste jumătate din cartea originală a supravieţuit, fiind acum dispersată între patru instituţii: Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Biblioteca Britanică, Biblioteca Universităţii Leipzig (Germania) şi Biblioteca Naţională a Rusiei din St. Petersburg.

Partea principală a manuscrisului, care cuprinde 347 de file, este în prezent deţinută de Biblioteca Britanică.

Citește și Dovezile prezenței Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul României

Alte 43 de file sunt păstrate la Biblioteca Universităţii din Leipzig. O parte formată din şase file este ţinută la Biblioteca Naţională a Rusiei din Sankt Petersburg. Mănăstirea Sfânta Ecaterina deţine în continuare o parte din manuscris.

La 9 martie 2005, a fost semnat un acord de parteneriat între cele patru instituţii enumerate mai sus pentru conservarea, fotografierea, transcrierea şi publicarea tuturor paginilor şi fragmentelor existente ale Codex Sinaiticus. La proiectul www.codexsinaiticus.org au participat experţi din toate cele patru ţări.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai (foto), unde a fost descoperit manuscrisul, este cea mai veche mănăstire creştină în care viaţa monastică nu a fost întreruptă, având o istorie de 17 secole.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric