Ce este „taxa de oraș” și cum ajunge să fie atât de diferită de la o destinație la alta

Veneția. Bazilica San Marco. Sursa foto: Wikipedia

În tot mai multe destinații, turiștii găsesc pe factură o linie separată numită „taxă de oraș”, „taxă hotelieră” sau „taxă de promovare turistică”. Sumele par mici la prima vedere, dar ridică frecvent întrebarea de ce există și, mai ales, de ce diferă atât de mult de la un loc la altul.

Ce este, de fapt, taxa de oraș

La nivel european, ceea ce este numit uzual „taxă de oraș” este, de regulă, o taxă turistică locală. În multe țări se numește „tourist tax” sau „city tax” și reprezintă o sumă pe care o plătesc vizitatorii unui oraș, de obicei per persoană, per noapte de cazare. În cele mai multe cazuri, taxa nu este inclusă în prețul afișat inițial, ci este achitată direct la unitatea de cazare, la sosire sau la plecare.

Scopul oficial al acestei taxe este să aducă bani suplimentari la bugetul local, bani care să poată fi folosiți pentru întreținerea infrastructurii, curățenie sau protejarea patrimoniului. Numeroase autorități locale justifică introducerea taxei prin nevoia de a acoperi costuri generate direct de turiști - de la colectarea deșeurilor până la transport public și spații verzi, potrivit authentic-europe.com.

De ce decid orașele singure nivelul taxei

Răspunsul scurt este: datorită autonomiei locale. Impozitele și taxele locale, inclusiv taxa hotelieră, se aprobă de consiliile locale, în limitele stabilite de legislația națională.

Un oraș, cu un flux turistic foarte mare și costuri ridicate pentru administrarea spațiilor publice, poate avea o cotă mai mare, autoritățile argumentând că turiștii trebuie să contribuie la repararea străzilor, curățenie, transport sau protejarea patrimoniului. Un alt oraș, care încearcă să atragă vizitatori, poate prefera o taxă redusă, ca să nu pară mai scump decât destinațiile concurente.

Exemple din marile destinații turistice europene

În Europa, diferențele între taxele de oraș sunt foarte mari, iar câteva destinații au ajuns să fie citate constant în topurile celor mai ridicate taxe turistice.

La Veneția, autoritățile au introdus nu doar o taxă de cazare, ci și o taxă specială pentru vizitatorii de o zi. Așa-numita „Venice Access Fee” este, în 2024–2025, de 5 euro pe zi pentru cei care intră în orașul vechi în anumite zile aglomerate, iar pentru rezervările de ultim moment suma ajunge la 10 euro. Această taxă se adaugă celei de cazare, care variază, în funcție de sezon și tipul unității, între 1 și 5 euro pe noapte de persoană.

La Roma, nivelul taxei pe noapte se situează, în funcție de clasificarea unității și de sezon, în intervale care pot urca până spre 10 euro per persoană în perioadele de vârf.

Amsterdam este unul dintre orașele cu cele mai ridicate taxe turistice din Europa. Administrația locală a crescut cota până la 12,5% din tariful pe noapte, la care se poate adăuga și o sumă fixă per persoană. Autoritățile explică faptul că banii sunt folosiți pentru îmbunătățirea cartierelor și spațiilor verzi.

Alte țări în care există taxa de oraș

În Franța, taxa locală de sejur („taxe de séjour”) variază și poate ajunge până la peste 13 euro pe noapte în anumite cazuri, în timp ce la Paris plafonul maxim a fost ridicat la peste 15 euro pe noapte, în funcție de tipul și categoria cazării.

Spania este un alt exemplu. În Barcelona, turiștii plătesc atât o taxă locală a orașului, cât și una regională impusă de Catalonia. Din 2025, taxa de oraș ajunge la 4 euro pe noapte.

Ce ar trebui să verifice turiștii înainte de plecare

Pentru turiști, taxa de oraș nu este, de obicei, elementul principal care decide destinația, dar poate modifica suma totală plătită, mai ales în orașele cu cote ridicate sau în cazul unor sejururi mai lungi.

Cele mai importante lucruri de verificat sunt:

• dacă taxa este inclusă în tariful afișat sau se plătește separat la recepție;
• dacă se aplică per persoană sau per cameră și pentru câte nopți de ședere;
• dacă există scutiri pentru copii sau alte categorii;
• dacă există taxe suplimentare pentru vizitatori de o zi, pe lângă taxa de cazare.

În Europa, cele mai multe taxe se încadrează în intervalul 1-5 euro pe noapte de persoană, însă în orașe precum Amsterdam sau în anumite zone din Franța și Italia suma poate fi semnificativ mai mare, fie ca procent din tariful de cazare, fie ca valoare fixă per noapte.