Vă rog să faceți bine să-mi restituiți briceagul absolut inofensiv, dar, recunosc, atrăgător, pe care trei dintre angajații dv. l-au confiscat nepotului meu în seara zilei de 9 septembrie 2018.
Acel briceag eu i l-am dăruit băiatului, de ziua lui, ca săși curețe un măr, să deschidă capacul unei sticle cu suc sau să desfacă la nevoie un șurub (este un briceag multifuncțional). Nepotul meu, educat, pașnic, îmbrăcat îngrijit, stătea de vorbă în Parcul Tineretului din București, pe o bancă, cu un prieten al lui de aceeași vârstă.
Cei trei indivizi în uniforme leau vorbit brutal și disprețuitor, FĂRĂ NICIUN MOTIV, i-au percheziționat și, plăcândule probabil briceagul (și mie mi-a plăcut când l-am cumpărat, e delicat și decorativ), l-au confiscat. L-au confiscat fără să-i dea în schimb vreo dovadă scrisă, așa cum se procedează în mod legal.
Unul dintre jandarmi l-a băgat pur și simplu în buzunar. Iar când nepotul meu a încercat să spună ceva, l-a somat să tacă:
„Bucură-te că nuți fac dosar penal!” În alte părți ale parcului erau derbedei cu adevărat periculoși, dar, cu o lașitate rușinoasă, jandarmii au preferat să-i agreseze pe cei doi tineri despre care știau sigur că nu le vor crea probleme. Ce să fac, domnule comandant? Să aduc încă două bricege, pentru ca nu cumva cei trei jandarmi să se certe între ei la împărțirea prăzii? Sau dați dv. dovadă de înțelepciune și le cereți să-mi restituie briceagul?
Recomandările noastre
