Dietele vegetariene nu sunt pentru toată lumea. Studii recente arată că unii adolescenţi, sau adulţii tineri care optează pentru dietele vegetariene, pot dezvolta afecţiuni grave de nutriţie.

Cercetările au fost efectuate în mai multe centre universitare: Minnesota, Texas şi St. John's. Specialiştii au ţinut sub observaţie un număr de 2.500 de persoane de ambele sexe, cu vârstele cuprinse între 15 şi 23 de ani, iar rezultatul cercetării a fost publicat la începutul acestei luni în revista Asociaţiei Americane de Nutriţie.

“Este foarte important de evidenţiat faptul că dietele vegetariene nu provoacă disfuncţii de nutriţie, însă pericolul constă în aceea că adolescenţii care au deja probleme de alimentaţie pot alege o dietă vegetariană doar pentru a scăpa de kilogramele în plus”, spun specialiştii . Astfel, în cazul în care se abuzează cu acest tip de regim, sau când acesta nu este respectat, se poate ajunge la agravarea simptomelor disfuncţiei alimentare, ajungându-se până la Bulimia nervoasă (Bulimia Nervosa), sau anorexie.

Acest fenomen se explică prin aceea că numărul foarte redus de calorii prin care se caracterizează o dietă vegetariană nu asigură saţietatea organismului, dând în permanenţă individului senzaţia de înfometare. Cu alte cuvinte, aceşti tineri ajung să piardă controlul asupra propriului comportament alimentar.

În plus, pentru a pierde din greutate, ei recurg şi la alte modalităţi deosebit de periculoase cum ar fi purgativele administrate constant, pastilele pentru slăbit, auto-înfometarea sau diureticele.

Care este pericolul?

Astăzi, se cunoşte că, în cazul în care sunt urmate corect, dietele vegetariene pot fi benefice organismului. Cei care au un regim alimentar vegetal echilibrat cântăresc mai puţin decât aceia care consumă carne. În plus, vegetarienii sunt mai puţin predispuşi la obezitate.

Exemplul clasic de regim alimentar vegetarian este cel bazat pe alimente care fac parte din dieta mediteraneană: cereale integrale, ulei de măsline, peşte şi multe fructe.

Studiile subliniază importanţa ca atât părinţii, cât şi medicii să cunoască, în primul rand, motivele clare pentru care un tânăr îşi doreşte să recurgă la un astfel de regim alimentar. Sunt motivele lui obiective, sau este vorba doar despre o ”fiţă” de moment? ”De-a lungul timpului în care am tratat copii cu anorexie şi bulimie am auzit, aproape de fircare dată, aceeaşi replică: "Nu am nicio problemă de alimentaţie, mănânc sănătos". Însă, aceasta nu este nimic altceva decât o formă de negare a problemei”, ne-a declarat un psiholog specializat pe problemele adolescenţilor.

Ce se întâmplă de fapt?

"Doresc să consum numai alimente sănătoase" este afirmaţia care dă startul la eliminarea grupelor de alimente importante din regimul zilnic. Gradat, meniul devine din ce în ce mai sărac în calorii, iar raţia alimentară din ce în ce mai mică.

Cine a văzut un anorexic mâncând va înţelege cum acesta "plimbă" mâncarea dintr-o parte în alta a farfuriei, iar, la sfârşitul mesei, cantitatea de alimente rămâne aproape intactă. În schimb, atunci când se ridică de la masă se plânge ca a mâncat prea mult. Situaţia ar putea fi amuzantă, dacă nu am ţine cont de gravitatea ei.

Bulimicii, însă, simt nevoia să mănânce foarte mult, de cele mai multe ori pe ascuns , nu se poate controla şi nu se pot opri. De multe ori alimentele nici nu sunt puse în farfurie, nu sunt încălzite, ci consumate direct. Vârsta la care apar de obicei aceste tulburări este de 11 - 13 ani, în cazul anorexiei nervosa, manifestarea atingând apogeul la 12 - 14 ani. În cazul bulimiei, apogeul este atins în jurul vârstei de 16 ani, însă există şi femei de 20 - 30 de ani care maschează cu succes această tulburare.

Un risc pe care tinerele mult prea preocupate de ”o talie de invidiat” îl pierd din vedere este că dietele repetate duc, în timp, la mari dificultăţi de a pierde în greutate şi de a ajunge la o greutate normală, ceea ce înseamnă că silueta are de suferit pe termen lung. De asemenea, modificările biologice şi endocrine semnificative care au loc în corpul unei anorextice se agravează, iar, în timp, duc la numeroase complicaţii, cum ar fi cele cardiovasculare, gastrointestinale, renale sau cele ale sistemului osos, osteoporoza fiind doar un exemplu.

Ce este de făcut?

La cele mai mici semne ale devierii comportamentului alimentar manifestate este necesară consultarea unui specialist, deorece psihoterapia este metoda principală şi cu cel mai mare succes în tratarea tulburărilor de alimentaţie.