Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 19 aprilie, pe Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul, cel care a dus o viață curată, de post, petrecând în rugăciune și priveghere. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții într-o peșteră veche, de unde îi vine și numele: „Paleolavritul” sau „al peșterii celei vechi”.

Calendar Ortodox. Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul (Ioan al Lavrei celei Vechi) a fost monah în Mănăstirea Peșteri cele Vechi, numită și Lavra cea Veche, unde Sfântul Hariton cel Mare, întemeietorul mănăstirii, a trăit o minune în viața lui.

Calendar Ortodox. Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul și-a dus viața într-o peșteră

În această peșteră a viețuit și Sfântul Ioan, cel pomenit astăzi. Crescut de mic în dreapta credință și având mare și dumnezeiască dragoste față de Biserica lui Hristos, Sfântul Cuvios Ioan se străduia în fiecare zi să se lipească de Dumnezeu, după cuvântul cel scris în Psalmi: „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea” (Ps. 72, 27). Trecând cu vederea deșartele plăceri și mândria lumii, a părăsit patria sa și, plecând la Ierusalim, s-a închinat Cinstitei Cruci și la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, apoi a intrat în cinul monahal.

Sfântul Cuvios Ioan s-a așezat în vestita lavră a Sfântului Hariton. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoințelor, ducând acolo o viață curată de muncă, de post, petrecând în rugăciune și priveghere, citind Sfintele Scripturi și cugetând pururea la ceasul morții. Pentru viața sa curată s-a învrednicit și de darul preoției. Și multă vreme a săvârșit sfintele slujbe în biserica mănăstirii.

Sfântul Cuvios Ioan a părăsit această lume la o vârstă înaintată și s-a mutat în lumea cerească, fiind însoțit de îngeri fără trup. El a trecut la cele veșnice în secolul al VIII-lea

El este numit de alții „al peșterii celei vechi”, în loc de „al lavrei celei vechi”, deoarece lavra cea veche a Cuviosului Hariton a fost la început o peșteră tâlhărească, în care, Cuviosul Hariton fiind legat de niște tâlhari, s-a dezlegat prin minune, fiindcă au murit deodată tâlharii aceia, bând niște vin otrăvit de veninul unui șarpe.

Iar după ce s-a dezlegat, a aflat în peșteră mult aur și a făcut mai întâi o biserică în aceeași peșteră și a adunat frații, iar după aceea a zidit mănăstirea deasupra peșterii. Iar de vreme ce Cuviosul Ioan a viețuit în acea peșteră veche, slujind în biserică, de aceea a fost numit și „al peșterii celei vechi”, potrivit pravila.ro.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul

„Din tinerețe întărindu-te cu nădejdea cea către Dumnezeu, ai alergat către Bunul Dumnezeu, Preafericite Ioan, nevoindu-te cu înfrânările cele mai alese ale călugăriei.

Fiind plin de dar bogat și purtător de lumină, sălășluindu-te în locuri cinstite, cinstit ai petrecut, ducând suirile către faptele cele bune, fericite. Fiind îndreptat cu tăria Duhului, ai alergat la grădina purtătorului de Dumnezeu Hariton, întru care petrecând, ai fost lucrător de cele sfinte.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Înstrăinându-ți cugetul tău de cele pământești, preacuvioase, pe acesta l-ai pironit întru bunătățile cele cerești, părinte Ioan și ai dobândit de acolo Lumina Cea Prealuminoasă. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine Preacurată, de Dumnezeu Dăruită S-a arătat nouă Soarele dreptății Hristos și cu Lumina a luminat pe cei ce ședeau din început întru tăria întunericului. Amin!”