Pe nebăgate de seamă aproape, te trezeşti că ştirile despre pensii încep să-ţi devină din ce în ce mai interesante şi să urce în ierarhia interesului în jurnalele de actualităţi, până ce ajung pe primul loc.

Nu ţi se pare că este tocmai rău ce te aşteaptă în curând. Mai ales că, din când în când, mai apare şi câte o informaţie despre câte unul care a ieşit la pensie la 47 de ani şi încasează lunar echivalentul a cinci mii de euro. Te mai încurajezi şi mai tare când vezi că şi nepoţii se joacă pe lângă tine de-a dănileţul, ca să ajungă şi ei la fel, când s-or face mari. Îţi spui că, na, tu n-ai cum să ajungi la o asemenea pensie, că n-ai servit patria şi superiorii ca ăştia de primesc astfel de recompense. Dar, totuşi, ai muncit cât o viaţă de om matur, aşa că n-or fi cinci mii de euro, dar ceva, acolo, decent, ca să nu zic pe aproape, tot va fi.

Îngrijorarea despresiei vârstei a treia, acel sentiment că s-ar putea să nu mai fii util nimănui, nu te cuprinde aproape deloc, pentru că pe Google sunt tot felul de domnişoare, care de care mai tunate, consiliere pentrru dezvoltare personală, care te pot ajuta cu un sfat. Deşi îţi spui că, încă, parcă nu de sfaturi ai avea nevoie de la ele.

Şi, pac, te trezeşti într-o bună zi cu o hârte de la Casa de Pensii, în care te anunţă că eşti pensionar. În ea mai scrie şi o cifră. Te uiţia la ea şi ţi se pare că nu-i adevărat. Îi rogi şi pe ceilalţi mai tineri din jur, cu vederea mai bună, să ţi-o mai citească o dată, pentru că poate nu ai pe nas ochelarii care trebuie. Pensia care îţi revine după o viaţă de muncă, abia de-ţi ajunge să treci strada. Dar numai dus. Ca să te întorci, trebuie să aştepţi luna următoare, când vine din nou pensia. De-aia cred eu că majoritatea seniorilor nu au pierderi de memorie de nu mai apar la domiciliu, aşa cum se spune. Ci aşteaptă resemnaţi pensia următoare, să poată trece strada înapoi către casă.

După ce te-ai convins că cifra este adevărată, nepoţii care se joacă de-a dănileţul pe lângă tine încep să te enerveze şi-i trimiţi să se joace în altă parte. După care începi, cu creionul în mână, să socoteşti. Facturi, medicamente, mâncare, doctori şi compari cu cifra scrisă în decizia de pensie. Dă mereu cu minus. Trec câteva zile de socoteli, care ies tot cu minus, iar sfinţii din calendarul ortodox încep să se termine. Cine nu are imaginaţie să combine numele sfinţilor cu obiectele bisericeşti, mai ia calendarul încă o dată de la început. Cu Arhanghelii. Dar iese tot cu minus.

Nepoţii se joacă în continuare de-a dănileţul. Să-i ajute sfinţii pe care i-ai pomenit alături de părinţii celor care ţi-au calculat pensia, să ajungă şi ei la fel.

Apoi apare un licăr de speranţă. Deşi mai doare dimineaţa câte un umăr, câte un genunchi, nu-i mare lucru. Eşti în continuare bun de muncă. Şi ai şi unde munci, că e deficit mare de forţă de muncă în România.

Refaci calculele, adăugând la cifra de pe decizia de pensionare şi posibilul salariu pe care l-ai putea încasa dacă munceşti în continuare. Mai că îţi vine să te bagi şi tu între nepoţi, să te joci niţel de-a dănileţul. În calculele pe care le faci, pe lângă facturi, medicamente, mâncare, doctori mai apare un cuvânt nou, magic: o posibilă cură la un sanatoriu. Şi deja te visezi răsfăţat, împachetat cu nămol, ori bălăcindu-te în băile galvanice şi legând prietenii la cantină, la ore fixe, cu comesenii de la dieta numărul 2.

Doar că vine ca o ghilotină peste toate aceste reverii şi le retează HG nr. 181/2024, publicată pe 16 februarie în Monitorul Oficial. Care are un text atât de întortocheat, de parcă este  un test de măsurat IQ-ul la astronauţi sau campionii de şah. Din scriitură rezultă, dar mai pe şest, aşa, numai pentru cunoscători, că nu mai ai voie să cumulezi pensia cu salariul, dacă munceşti şi după pensionare, decât după vârsta de 70 de ani.

Dumitru Costin, liderul Blocului Naţional Sindical explică: „Modul în care au scris acest articol problemă, adică 46, aliniatul 2, practic interzice cumulul pensiei cu salariul. Pentru că dacă vrei să rămâi în piaţa muncii după 65 de ani ai de optat. Eşti lucrător activ, dar îţi pierzi dreptul constituţional la pensie, cu toate că ai lucrat peste 40 de ani şi ai contribuit, e dreptul tău, garantat de Cosntituţie, pentru că legea şi articolul ăsta sunt scrise prost” – a precizat acesta pentru Antena 3 CNN.

De astă dată, dacă socoteşti, nu-ţi mai dă cu minus la sumele de încasat, comparativ cu cele pe care trebuie să le cheltuieşti. Îţi dă cu minus chiar la viaţă. Da! La viaţă!

Pentru că speranţa de viaţă în România, conform datelor oficiale, este la bărbaţi de 71,4 ani. Adică, dacă e medie, înseamnă că jumătate dintre bărbaţii români mor înainte de 71,4 ani. Aşa că nu vor mai apuca niciodată să cumuleze pensia cu salariul. Şi atunci, ori rămân cu pensia aia cu care nu poţi trece strada decât dus, că de întors nu-ţi mai ajunge, ori munceşti în continuare ca nu cumva să dai în depresia vârstei a treia şi să ai nevoie de vreo domnişoară consilier pentru dezvoltare personală. Nu de alta, dar s-ar putea să te bage şi mai rău în depresie când ţi-o spune tariful consultaţiei.

În jurul tău, nepoţii se joacă din nou de-a dănileţul. Poate ei să aibă mai mult noroc. Pentru pensiile speciale, în toamna anului trecut, Curtea Constituţională s-a pronunţat rapid şi a spus că ăia cu pensii speciale au voie să cumuleze pensiile de câte 5000 de euro cu salariile pe care le încasează dacă muncesc după pensionare. Şi cum să nu muncească, dacă sunt în floarea vârsrtei. E plină România de consilieri, care consiliază despre linsul clanţelor uşilor capitonate.

Şi iarăşi, calendarul ortodox devine prea sărac şi îşi epuizează sfinţii foarte repede. O iei iar de la Arhangheli.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.