Schimbul masiv de prizonieri de sâmbătă, 7 septembrie, a însemnat o creștere viguroasă și importantă de imagine pentru președintele ucrainean Volodymyr Zelenski la începutul regimului - pe care l-a instituit organizând alegeri generale și câștigându-le detașat, creând o majoritate lejeră, capabilă să adopte până și modificări constituționale și dominând viața politică din Ucraina.

E adevărat că și Vladimir Putin a câștigat din acest pas deoarece martorul și virtual implicatul în doborârea zborului Malaysian MH 17, Volodymyr Tsermakh, care incrimina pe deplin Rusia, a fost parte a schimbului și a ajuns în ajunul eliberării celor 35 de prizonieri politici ucraineni la Moscova, asta deși era cerut de autoritățile olandeze pentru chestionare și investigații.

Tsermakh a fost implicat în transportul dispozitivului anti-aerian BUK rusesc înapoi peste graniță, în Rusia, în noaptea imediat după doborârea zborului civil Amsterdam-Kuala Lumpur, care a făcut 298 de victime, în iulie 2014 și a participat la tăierea sa, dezmembrarea unității ruse de tragere și dispariția tuturor probelor (mai puțin imaginile satelit și mărturiile celor implicați).

Recuperarea lui Tsermakh era un mare pas înainte pentru familiile victimelor, dar operațiunea specială reușită prin care SBU l-a extras din zona separatistă și l-a luat în custodie, în zona controlată de autoritățile legitime de la Kiev, a fost plătită acum, iar Putin a amenințat cu blocarea schimbului dacă nu e inclus ca precondiție cazul Tsermakh - cetățean ucrainean, specialist în tiruri și acțiuni antiaeriene - care trebuia să ajungă la Moscova înainte ca operațiunea să se deruleze.

Deci ambii lideri au profitat de schimb, însă emoția și bucuria eliberării de pe aeroportul din Kiev nu a avut nici un echivalent la Moscova, cu cei eliberați fără glorie. De altfel, situația e pe deplin asimetrică: în cazul rușilor reținuți toți având fapte penale grave la activ pentru care se aflau în închisoare și ar fi înfundat pușcăriile ani la rând în orice țară civilizată, cu o justiție independentă și corectă, pe când alegațiile și procesele politice montate de partea rusă împotriva ucrainenior eliberați acum erau făcături ce nu țineau în fața nici unui procuror corect, iar judecătorii clasau dosarele din scaun, fără nici o discuție.

La Kiev au ajuns cineastul Oleg Sentsov - arestat în Crimeea la 11 mai 2014 și transferat în închisoare în Rusia, un simbol al rezistenței ucrainenilor în Crimeea – dar și alți 10 ucraineni cu dosare fabricate în Crimeea, alături de cei 24 de marinari arestați de FSB în largul strâmtorii Kerci, când se aflau în apele internaționale, călătorind dintr-un port ucrainean – Odessa – într-un alt port ucrainean – Mariupol - prin ape internaționale sau ucrainene, potrivit dreptului internațional.

Schimbul de prizonieri a marcat cu atât mai mult puncte în legătură cu marea problemă a politicienilor, a clasei politice și a deținătorilor funcțiilor de conducere ale statului ucrainean, de la Președinte la premier, miniștri și parlamentari, pe linia creșterii încrederii publicului.

Într-adevăr, cotele de încredere ale principalelor instituții din stat sunt infime și orice act de guvernare nu poate ignora această realitate. A fost motivul pentru care acest schimb – care nu garantează pacea, nu oprește atacurile și nu scade numărul morților și răniților, doar îl scoate pe Putin din izolare și vrea să probeze că se poate negocia cu el, respectiv va crește presiunile occidentale, în formatul Normandia, asupra Ucrainei pentru noi concesii – a fost realizat, cu toate costurile de imagine – a contat și votul Olandei în favoarea reprimirii Rusiei în Adunarea  Parlamentară a Consiliului Europei, și alte gesturi considerate ofensatoare și neprietenești la Kiev.

Deși poate tensiona relația Ucrainei cu Olanda și cu UE, Kievul a vrut să-și recupereze oamenii și să-i aducă pe nevinovați acasă. De altfel și ridicarea deplină a imunității parlamentare prin lege de modificare a Constituției e tot un gest în aceeași direcție, cu același scop, chiar dacă imunitatea este o garanție democratică a protecției  parlamentarilor în fața votului imperativ.

Schimburile și eliberarea de prizonieri ucraineni vor continua, ne spune președintele Zelenski. Până acum, 3280 de ucraineni au revenit la familiile lor din captivitate, în diferite forme, de la începutul războiului ruso-ucrainean din februarie 2014, urmat de anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei.

Acum mai sunt 227 ucraineni deținuți ilegal în închisori ruse și separatiste, în Crimeea sau Donbas, în teritoriile ocupate, potrivit SBU - serviciul de informații ucrainean. De altfel, Președintele Zelenski a anunțat faza a doua a schimbului la care se lucrează acum și care vizează tătarii ucraineni arestați și aflați în închisori în Rusia și teritoriile ocupate.

E adevărat că acest schimb a costat și la nivel simbolic, Președintele Zelenski acceptând să confirme șarada  războiului civil din Ucraina și vorbind despre conflictul cu „forțele pro-ruse din Estul Ucrainei” (nu cu statul rus și trupele ruse), în timp ce discursul său de inaugurare și multe luări de poziții ulterioare exclude discuția despre Crimeea cu totul, în timp ce președintele ucrainean se abține să califice acțiunile Rusiei.

De altfel, abordarea sa e aceea de depolitizare și demilitarizare a conflictului pentru a avea deschideri și posibilități de mișcare înainte, în soluționarea conflictului. E de văzut acum cum vor arăta acțiunile celor eliberați, cu precădere ale lui Oleg Sentsov, cea mai proeminentă figură publică, cel care a petrecut mai bine de 5 ani și 3 luni în inchisorile rusești pentru că a susținut fără preget că Crimeea e parte a teritoriului ucrainean.

Distins cu premiul Soljenițîn în 2018, Sentsov ar putea urma o carieră politică. În orice caz, după ceși tratează problemele de sănătate, va fi o figură cu impact și prestigiu major în Ucraina.

Pe de altă parte, experiențele anterioare în acest sens nu au fost tocmai cele mai fericite. Nadiya Savchenko, un pilot de elicopter doborât și capturat în Donbas și eliberat după mai bine de 1 an de către Petro Poroshenko de la ruși, fiind deputat în partidul Batkivshchina, s-a dovedit un măr otrăvit care a intrat cu arme în Rada Supremă, Parlamentul ucrainean, a fost implicată în trafic de arme din Donbas și a dispărut în liniște și fără mare scandal din viața politică, pe ușa din dos, după ce a avut o serie de propuneri profund controversate despre statutul regiunii Donetsk și Luhansk și în legătură cu acțiunile ce ar trebui făcute.

Anterior, chiar șefa sa de partid, Iulia Timoshenko, care a fost arestată între 11 octombrie 2011 și 21 februarie 2014, după Maidan, s-a dovedit a nu fi cea așteptată de Rada Supremă sau de președintele Yanukovici de atunci – care a eliberat- o pentru a-și cumpăra puțină liniște și a evita o parte a presiunii din timpul Maidanului.

În orice caz, sâmbătă 7 septembrie a fost o zi de bucurie în Ucraina, o variantă oportună de reconstrucție a încrederii și de relansare a speranței, un episod de care locuitorii Kievului și ai Ucrainei aveau nevoie.

Cât va costa schimbul de prizonieri, în mod real, ce concesii s-au mai făcut în marja acestui eveniment, care e relevanța reală a unor pertractări sau cedări ulterioare, vom vedea.

Însă astăzi apar premize bune și pentru speranța ucrainenilor de a încheia conflictul, și pentru respectarea acordurilor de la Minsk, și pentru relansarea formatului Normandia sau a înțelegerilor de la Minsk, cu toate riscurile atașate unor asemenea mișcări bruște.

Iar lansarea unui proces de această factură ajută începutul de mandat și susținerea necesară, sprijinul pentru reformele majore lansate de către Președintele Zelenski la Kiev.