De cele mai multe ori, copiii își iau drept model părinții, antrenorul sau profesorul, iar dacă aceștia nu știu să piardă, nici copiii nu vor ști.

Copilul poate învăța că nu scopul unei activități este cel mai important, ci activitatea în sine. Cu alte cuvinte, ceea ce înveți pe parcursul derulării unei competiții este cel mai important, nu finalitatea, pentru că aceasta near transforma în vânător de medalii și diplome, nu întrun învingător.

În altă ordine de idei, suntem educați de mici să credem că ceea ce vrem și nu reușim să obținem reprezintă un eșec. În alte culturi, eșecul nu există dar, aparent, este înlocuit de feedback. Cu alte cuvinte, învățăm din rezultatele pe care le obținem. Acționând într-un anumit fel, obținem un anumit rezultat. Schimbând ceva la noi și la ceea ce facem, vom obține altceva.

Puțini știu că a nu ști să pierzi înseamnă, de fapt, a nu ști să îi respecți pe ceilalți. Înseamnă să nu vrei să accepți că, de data asta, alţii au fost mai buni ca tine. A şti să pierzi înseamnă că ai caracter, că ai înţeles că poţi fi mai bun numai dacă eşti sincer cu tine şi dacă, respectând competiţia, îi respecţi pe ceilalţi. Și nu doar respectul pentru ceilalți este important, până la urmă nu îți respecți propria persoană atunci când nu îți cunoști și nu îți accepți propriile limite într-un anumit context sau situație.

Ce căștigăm atunci când pierdem?

Cea mai importantă dintre toate este experiența. Odată ce îți asumi că sunt șanse să nu fii evaluat ca cel mai bun și, totuși, te prezinți în fața juriului sau în fața unei comisii înseamnă că ești suficient de matur emoțional încât să privești beneficiile acelei experiențe.

Secretul este să ai puterea să te poţi uita în urmă, săţi vezi strategia, greşelile, dar şi tot ce a fost bine făcut, reuşitele, victoriile şi în acest cadru te poţi perfecta, te poţi pregăti mai bine pentru următoarea bătălie.

Victoria în urma unui eșec este mult mai prețioasă și aduce după sine satisfacție, încredere în propria persoană și inconfundabilul gust al reușitei. Când nu obținem ceva și, în cele din urmă îl obținem, știm să-l prețuim altfel, știm să punem preț pe acea reușită.

Când pierzi ai o oportunitate extraordinară de a învăța să câștigi. Dar numai dacă reușești să nu cazi în capcana pe care singur ți-o întinzi, aceea de a găsi scuze şi motive din cauza cărora ai pierdut, fără să înţelegi că, cel mai probabil, nu ceilalţi sunt de vină, ci chiar tu.

În viață se întâmplă uneori lucruri pe care nu le putem controla. Oricât de greu ne-ar fi, trebuie să mergem mai departe, să trăim, să încercăm să evoluam ca om. Nu putem fi învingători dacă nu știm să pierdem.

Dorința imperioasă de succes vă aduce aproape de anxietate în relația cu nereușitele, teama de a vă asuma riscuri, evitarea unor planuri mărețe, pe care le-ați putea îndeplini, dacă ați accepta că și eșecul face parte din viață.