Angajatorii îi pot obliga pe angajați să efectueze teste ant-Covid, dar nu îi pot obliga să le și plătească. De asemenea, vaccinarea impusă este neconstituțională.

Conform Constituției României, angajaților nu li se poate impune, de către angajatori, să-și plătească testele anti-Covid pe care ar trebui să le efectueze periodic. De asemenea, nici impunerea vaccinării nu este constituțională.

Angajații nu pot fi obligați să se vaccineze sau să-și plătească testele

„În primul rând, în condițiile legii, angajatorii au dreptul și obligația de a-și organiza activitatea așa cum consideră de cuviință, inclusiv de a stabili și de a impune toate măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă, atât în ceea ce privește salariații proprii, cât și persoanele terțe. În acest sens, art. 40 din Codul muncii stabilește că angajatorul dreptul de a a-și stabili organizarea și funcționarea unității, precum și de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezervă legalității lor.

Astfel, impunerea efectuării și prezentării testelor PCR este conformă dispozițiilor legale care privesc dreptul angajatorului de a lua toate măsurile organizatoriale și funcționale în domeniul sănătății și securității în muncă, mai ales în condițiile în care tot Codul muncii, prin art. 6 stabilește că 'orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare', iar art. 39 din același cod stabilește că salariatul are dreptul la securitate și sănătate în muncă.

Efectuarea testării nu poate fi contestată

De asemenea, art. 39 alin. 2 stabilește că salariatul are obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate.

Astfel, dacă angajatorul, prin raportare și la măsurile sanitare impuse de către autoritățile publice, stabilește că măsură de sănătate și securitate în muncă obligativitatea prezentării rezultatului PCR, salariatului are obligația de a se conforma acestei măsuri. În sens contrar, refuzul nejustificat poate constitui o fapta de indisciplina la locul de muncă și temei pentru sancționarea disciplinară a salariatului, inclusiv cu încetarea contractului individual de muncă”, conform siteului euroavocatura.ro.

„Lămurind acest aspect, în continuare este necesar a se avea în vedere și toate celelalte dispoziții legale privind dreptul angajatorului de a-și organiza activitatea și cele privind obligația de a lua toate măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă (art. 175 din Codul muncii 'angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă'). În primul rând, Codul muncii, prin același articol 175, stabilește expres că 'măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligații financiare pentru salariați.'

În același sens Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, prin art. 7 alin. 6 stabilește că 'măsurile privind securitatea, sănătatea și igienă în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători.'

Astfel, dacă angajatorul consideră necesar că salariații să prezinte rezultatul unui test PCR pentru ca aceștia să își poată desfășura activitatea, tot acesta este obligat de a suportă toate cheltuielile privind testarea salariaților, ori de câte ori acesta consideră necesar, la 72 de ore, la 1 săptămâna, la 2 săptămâni sau la orice interval de timp.

Salariatul nu poate fi obligat ca pe timpul sau (în timpul repausului zilnic ori săptămânal) și, mai ales, pe cheltuiala sa financiară să efectueze teste medicale, impuse de către angajator, în contextul implementării de către acesta a măsurilor de sănătate și securitate în muncă.

„Are posibilitatea de a contesta în instanța măsura dispusă de către angajator”

În aceste condiții, dacă angajatorul impune salariaților că aceștia să efectueze periodic teste PCR pe cheltuiala lor, salariații au posibilitatea de a aduce la cunoștință angajatorilor, în baza dispozițiilor legale mai sus citate, că toate costurile privind testarea sunt obligatoriu în sarcina acestora.

Dacă angajatorul, fiind informat asupra celor de mai sus (deși nu este obligatoriu, având în vedere că se prezumă că acesta trebuie să cunoască dispozițiile legale din domeniul relațiilor de muncă), nu permite/limitează accesul salariatului la locul de muncă, nu are posibilitatea legală de a trece la cercetarea disciplinară a salariatului.

Și dacă totuși, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a salariatului, acesta din urmă are posibilitatea de a contesta în instanța măsura dispusă de către angajator, solicitând anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul ocupat anterior și plata de despăgubiri. (...)

De asemenea, o altă opțiune, este aceea că în prima faza salariatul să efectueze pe cheltuiala să testele medicale solicitate de către angajator, iar ulterior să solicite angajatorului decontarea integrală acestora. Dacă angajatorul refuză acest lucru, atunci salariatul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în vederea recuperării tuturor cheltuieilor efectuare cu testările PCR impuse de către angajator”, mai precizează sursa citată.