EVZ: Ce înseamnă turism viticol?

– Alina Iancu: Turismul viticol, cunoscut și sub denumirea de turism vitivinicol, enoturism sau oenoturism, presupune vizitarea unei crame în prezența unui personal calificat. Personal, consider turismul viticol o experiență. Pe parcursul vizitei este prezentat procesul tehnologic, se degustă vinuri, se servesc gustări (pâine, brânză etc.) și apă, iar dacă vremea este favorabilă, vizita continuă cu plimbări în vie. O vizită la cramă durează aproximativ două ore, iar rezervările se fac, în prealabil, cu 10-15 zile înainte. La cerere se pot oferi prânz sau cină oferite de cramă sau de o firmă de catering. De asemenea, unele crame pot oferi cazare sau turiștii pot opta pentru variantele din zonă (între 3-10 kilometri) dacă vor să petreacă mai mult timp în natură. O mare parte din crame pun condiția unui grup minim de 6, 8 sau chiar 10 persoane.

– De când organizezi tururi de crame şi degustări? De unde ți-a venit ideea?

– Alina Iancu: Am început să călătoresc la cramele din România încă din 2011. Descoperind poveștile, vinurile, peisajele și oamenii locurilor, în ultimii doi ani și jumătate m-am concentrat pe dezvoltarea proiectelor: CrameRomania.ro , o bază de date bilingvă online a cramelor din România, Re- Vino.ro, un agregator de tipul Trip Advisor română-engleză și salonul de vinuri ReVino – Descoperă vinurile din România, proiecte ce promovează cramele mici și mijlocii din România din prisma turismului viticol și vinurilor premium pe care acestea le produc. Aceste siteuri conțin informații despre crame, albume cu fotografii și hărți viticole, astfel încât oricine să poată identifica mai ușor zonele din România și cramele ce pot fi vizitate, dar și informații despre soiurile autohtone și vinurile pe care le putem consuma în diverse situații.

– Câte crame sunt în România? Și câte practică turism viticol?

– Alina Iancu: În România sunt aproximativ 140 de crame care produc vin îmbuteliat și peste 60 dintre acestea practică turismul viticol. Muntenia reunește cele mai multe crame, iar în zona Dealu Mare, între Ploiești și Buzău, cramele se află la distanțe mici una față de cealaltă și beneficiază de multe locuri de cazare. O altă zonă viticolă compactă se află în Drăgășani. Zone ușor accesibile din Timișoara, la 30- 50 de kilometri distanță, sunt Recaș sau Silagiu – Buziaș, unde au apărut crame noi. Din 2017 vom avea surprize plăcute cu privire la locurile de cazare și în zonele Vrancea sau Dobrogea. În prezent, peste 10 crame din țară au locuri de cazare, însă sunt alte unități în vecinatatea acestora care pot primi turiști și pot susține degustări de vinuri.

„Zonele viticole din țară nu au încă infrastructura necesară pentru turismul de nișă”

– A început turismul viticol să se dezvolte și la noi?

– Alina Iancu: Suntem la început de drum, dar mergem în direcția bună pentru a atrage cât mai mulți turiști la crame. Deși câteva dintre ele practică turismul viticol de mai bine de cinci ani, foarte multe trebuie să își amenajeze săli de degustare, trebuie să califice personal pentru astfel de servicii, care e greu de găsit ținând cont că zonele viticole sunt lângă sate și prea puține în apropierea orașelor, și să se construiască mai multe locuri de cazare.

– Care sunt cele mai „productive” perioade pentru acest tip de turism?

– Alina Iancu: Perioada aprilie – octombrie, pe care o și recomand, pentru ca turiști să se bucure mai mult de natură. Pentru mine, pasiunea pentru ceea ce fac a început de la plimbările în vie, plimbări care m-au bucurat foarte mult și în sezonul rece, indiferent dacă zăpada acoperea toate zonele. Așa că nu o văd o perioadă de neglijat.

– Cât te costă să petreci un sfârșit de săptămână într- o podgorie din România?

– Alina Iancu:Prețul mediu al unei degustări de cinci vinuri însoțite de o mică gustare rece și apă este de 50 lei/persoană. Însă o degustare de vinuri poate ajunge și la 100 – 200 lei, atunci când se alege servirea vinurilor de top asociate cu preparate culinare diverse. Un weekend pentru două persoane, care include vizite la două crame, degustări de 10 – 12 vinuri, prânz, cină, cazare o noapte la cramă sau în apropierea cramei cu mic dejun inclus, costă aproximativ 700 lei, plus transportul. Dacă turiștii vor să se cazeze la conac și doresc și alte activități suplimentare oferite de crame, trebuie să mai scoată din buzunar încă 100 – 300 lei/sejur. Din ce în ce mai multe crame sau unități de cazare învecinate pun la dispoziție turiștilor biciclete pentru plimbări printre vii. Sunt care în perioada caldă au și piscină.

– Are România șanse să își creeze o identitate proprie pentru industria sa viticolă?

– Alina Iancu: Ne putem crea o identitate proprie printr-o promovare comună a vinurilor, a soiurilor locale și a zonelor din care acestea provin.

Au apărut cramele mici și o dată cu ele s-a dezvoltat și nișa turismului viticol

– Pot cramele românești să devină destinații turistice de succes?

– Alina Iancu: Da, România are șanse mari să atragă turiști și din prisma obiectivelor turistice din vecinătatea cramelor și invers. Putem lega ușor vizitarea unei crame de descoperirea altor obiective turistice din zonă. Exemple sunt cramele din Transilvania, deși nu sunt apropiate una față de cealaltă, au în apropierea lor foarte multe cetăți medievale, sate sășești cu istorie și peisaje care pot impresiona atăt publicul român, cât și pe cel străin.

– Cine sunt cei care vizitează în general cramele?

– Alina Iancu: Publicul din România doritor să viziteze crame este format din persoane cu vârsta de peste 25 de ani, sunt consumatori de vinuri, cunoscători sau dornici să îl descopere, provin din toate mediile și au venituri medii și mari. Însă, întodeauna la evenimentele pe care le organizăm, acești iubitori de vinuri vin însoțiți de prieteni sau colegi de serviciu. Chiar și pentru necunoscători, poveștile spuse la crame de oameni locurilor îi fascinează și devin pasionați. Turișii străini care au apelat la noi pentru a vizita cramele sunt oameni de afaceri (din corporații, antreprenori și diplomați), pasionați de vinuri, care își petrec câteva zile în țară și caută variante pentru a petrece weekend-ul. Am avut și situații în care străini pasionați de vinuri care tranzitează România cu mașina și-au dorit să se opreascsă să viziteze crame pe traseu.

– Instituțiile statului sunt interesate să promoveze acest tip de turism?

– Alina Iancu: Am scris mailuri către ministerele Turismului și Agriculturii și le-am descris proiectele noastre. S-a auzit de ele, dar nimeni nu se implică sub nicio formă în susținerea lor.

Te-ar putea interesa și: