Susținut de Gheorghe Maurer, Ceaușescu a devenit șeful Partidului Comunist la 23 martie 1965. Gheorghe Gheorghiu- Dej a murit la 19 martie 1965. Boala necruțătoare fusese diagnosticată abia pe 2 martie. Dej credea că suferă doar de o răceală. Cancerul, confirmat și de o echipă de medici francezi, a devenit secret absolut. Doar doi oameni știau: Maurer, care putea intra la el să îl „informeze pe probleme externe, și Ceaușescu, pe intern. (…). În 5 martie, cu prilejul alegerilor de deputați, a avut ultima înregistrare televizată. Iar peste trei zile a ieșit ultima dată în public. Primul cetățean al țării a votat spre seară încercându-se astfel mascarea efectelor bolii. (…) Din camera de spital amenajată la reședința personală n-a mai ieșit decât pentru ultimul drum.”, scrie istoricul Lavinia Betea, în „Biografia lui Ceaușescu”, apărută la Editura Adevărul.


FOTO: Nicolae și Elena Ceaușescu în vara lui 1976 FOTO: FOTOTECA ONLINE A COMUNISMULUI ROMÂNESC



Ridicarea lui Ceaușescu

În ultimele clipe de viață ale tovarășului Gheorghe Gheorghiu- Dej, la căpătâiul său se aflau membrii conducerii de partid și de stat, tovarășii Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Petre Borilă, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroș, Alexandru Bârlădeanu (…)”, scria, pe 20 martie 1965, ziarul Scânteia. Mulți dintre cei amintiți vor duce mai departe partidul, în felul lor. Povestea ultimelor clipe ale lui Dej și apariția în prima poziție din partid a lui Ceaușescu sunt legate. Iată ce spune istoricul Lavinia Betea: „Primul care i-a dat mortului sărutarea din urmă a fost Ceaușescu.” Momentul este amintit de Alexandru Bârlădeanu: „În 19 martie ‘65 eu primesc un telefon: «Veniți imediat! Tovarășul Dej a intrat în comă!». M-am dus repede la locuința lui. (…)Jumătate din membrii Biroului Politic erau deja veniți. Dej, pe un pat de spital, înălțat, horcăia a moarte. Noi stăteam neputincioși, așteptam sfârșitul. Dej a murit… Și primul care s-a dus să-l sărute pe Dej a fost Ceaușescu! Imediat, în acel moment, subliniind faptul că el este primul dintre toți, aflăm tot din „Biografia lui Ceaușescu”.


FOTO: Ceaușescu la un miting electoral. (1946) FOTO: FOTOTECA ONLINE A COMUNISMULUI ROMÂNESC-COTA: 1/1946



Ceaușescu, rotofei și îndesat, în doliu

În timp ce Dej era pe catafalc, Ceaușescu prelua puterea. La 22 martie, Maurer îl propune pentru tronul lăsat liber. „Iată, ne-am sfătuit în Biroul Politic și-l propunem în locul lui Dej pe Nicu Ceaușescu! Este tânăr, este energic…”, povestea Bârlădeanu. Pe 23 martie, „succesorul a fost anunțat printr- un scurt comunicat de presă. La propunerea Biroului Politic, vestea acesta, plenara CC al PMR a ales în unanimitate pe Nicolae Ceaușescu prim-secretar al CC al PMR”, scrie Lavinia Betea. La 24 martie, Dej este dus spre mausoleu. „În prima linie a celor care-l conduc pe «scumpul tovarăș», alături de îndoliata familie, pășește moștenitorul puterii. Rotofei și îndesat în costumul de doliu, struninduși parcă greu energia de trăpaș ținut prea mult în frâu, Ceaușescu e acum cel mai tânăr lider comunist din lume. În semn de omagiu, funeraliile s-au încheiat cu salve de tun. Sirenele tuturor fabricilor și uzinelor, vaselor maritime și fluviale românești au răsunat simultan cu clopotele bisericilor. Circulația trenurilor și mașinilor s-a oprit, iar angajații și-au întrerupt lucrul încremenind, trei minute, în reculegere. Numirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea partidului și a țării a fost anunțată de presă printre ferparele pentru Dej. Aceeași presă, care îl bocise pe fostul conducător, timp de decenii, va ridica osanale lui Nicolae Ceaușescu. „Cum și-au sărbătorit Ceaușeștii triumful nu s-a aflat. Lenuța, prietenă bună atunci cu nevestele potentaților Drăghici, Răutu și Maurer, proptelele lui Ceaușescu în luarea puterii, fusese, neîndoielnic, în priză directă cu influentele femei”, mai scrie istoricul Lavinia Betea. Nicolae Ceaușescu va fi confirmat în funcție de plenul Congresului al IX-lea al PCR, din iulie, 1965.

Erou al partidului

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901- 1965). De la muncitorul feroviar arestat în urma grevelor din 1933, Dej va prelua „controlul partidului, împreună cu grupul Pauker-Luca, atunci când aceștia s-au întors din Uniunea Sovietică în septembrie 1944. Membru al Comitetului Central al PCR din 1935. Maestru al intrigilor de culise, prietenos și protector în relațiile cu anturajul său, a încercat să lase impresia de modestie și bunăvoință, chiar și față de criticii săi. În realitate, ca și Stalin, Rákosi sau Thorez, Gheorghiu-Dej era obsedat de putere și măcinat de un irepresibil complex de inferioritate față de membrii de partid mai vechi și față de intelectuali. Ales secretar general al partidului la Conferința Națională din octombrie 1945, a condus partidul împreună cu Pauker, Luca și Teohari Georgescu. (…) A fost prim-secretar al Comitetului Central și președinte al Consiliului de Stat până la moartea sa, în martie 1965”, conform ICCMER, „Biografiile nomenklaturii”.