Evenimentul Zilei > Actualitate > Acciza beţivă din cei „Doi ochi albaştri”
Acciza beţivă din cei „Doi ochi albaştri”

Acciza beţivă din cei „Doi ochi albaştri”

La Nucşoara de Argeş, ţuica de Piteşti, zisă şi "Ochii lui Dobrin", "fierbe" până la 32 de grade. Acciza, inamicul nr. 1, o poate arunca în istorie.

Moroşenii au horinca de 50 de grade. Oşenii, mai cu moţ, o duc până la 52. În restul Ardealului tot 50 e media. Cu toţii îi iau în râs pe argeşeni, care, cu ţuica lor de Piteşti, abia se apropie de 30. Cică: "Aia-i ţuică fiartă doar o dată"! Dar atât celebra pălincă de la Turţ, cât şi ţuica de Argeş, cunoscută şi drept "Ochii lui Dobrin", sau "Doi ochi albaştri", au acelaşi duşman comun, cu nume modern şi înfiorător: "Acciza".

Ţuicării au fost la poalele sudice ale Făgăraşilor de sute de ani, dar parcă niciodată licoarea cu aromă de prune n-a fost mai ameninţată. Un litru din distilatul de prune făcut de ţăranii din Nucşoara se vinde cu o sută de lei, iar acciza pentru el ajunge şi la opt lei. Cazanele de aramă fierb borhotul din ce în ce mai rar.

Povernele de pe Râul Doamnei

La Nucşoara, sat azvârlit de Dumnezeu pe culmile care împresoară Râul Doamnei, apă ce vine din creierii Făgăraşilor, ţuica se face încă de pe timpul lui Mihai Viteazul. Nu e tare, dar nici moale, pe undeva între 27 şi 30 de grade tărie.

"Dacă-i dai românului două pahare de pălincă, le bea la fel ca pe ţuică! Îi cade’n călcâie şi nu mai e bun de muncă! D-aia o facem noi aşa…", explică, pe un ton ştiinţific Cornel Berevoianu, primar peste Nucşoara, a doua comună ca întindere a ţării, cu peste 45.000 de hectare şi cu doar 1.500 de săteni.

În cătun au mai rămas doar cinci poverne, sau căzănii, cum le zic nucşorenii cazanelor ţigăneşti de cupru în care toamnă de toamnă îşi fierb fructele să facă ţuică. Povarna lui Vali Şerban duduia ieri, plină ochi cu borhotul de prune care a stat la fermentat trei săptămâni. Capacul e lipit regulamentar cu un amalgam cleios de făină şi cenuşă. "Îl am de zece ani şi e garantat 50! Face vreo 200 de milioane şi l-am verificat la Bucureşti", îşi laudă Vali alambicul cu capacitatea de 20 de vedre.

Moarte musculiţei de borhot

"Din o mie de kile de borhot de prune ies, în funcţie de modul de fermentare, cam 90 de litri de ţuică bună, la 30 de grade", intră în detaliile meseriei Vali Şerban, ţuicar din tată-n fiu. "Când moare «musculiţa beţivă» pe borhot înseamnă că-i numa’ bun de pus la fiert", îl completează edilul-şef al Nucşoarei.

Anul ăsta, nucşorenii au avut prune din belşug. Vali, un vlăjgan zdravăn de 42 de ani, abia mai pridideşte să învârtă la manivela de "mestecare şi golire”.

A mai ieşit un rând de ţuică. "E a mai tare povarnă de pe vale! Are răcire naturală printr-un pârâu şi iese ţuica rece de parcă ai scos-o de la beci", îşi laudă primarul Berevoianu consăteanul. Anul ăsta, ţăranii îşi vând tăria cu zece lei. "Dacă iei mai mult, mai scade omu’", continuă edilul nucşorean.

"Spânzurata" şi "centuirea"

Toma Belu, unchiul lui Vali Şerban, are, la 62 de ani, experienţă mare. "Ia şi gustă o «spânzurată»", îndeamnă asistenţa cu un ţoi improvizat dintr-un flacon de penicilină legat cu o sforicică de o nuia pe care tocmai îl înecase într-un butoi cu ţuică. "Mie nu-mi dai?", pofteşte zilierul Mihai Constantin, zis Tică a lu’ Sile, care, la 50 şi ceva de ani, arată ca la 80. Focul s-a pus de dimineaţă şi va arde până a doua zi la aceeaşi oră, când o să vină vameşii de la Piteşti să sigileze cazanul ca nu cumva să facă ţăranul niscaiva ţuică nedeclarată.

"Acciza e prea mare… Nu se merită, da’ asta e!", oftează nea Vali. Mirosul de ţuică fiartă pluteşte mult în jos pe Râul Doamnei stârnindu-ţi apetitul brusc. Mirosul a strâns, ca musculiţele de ţuică, mai mulţi vecini pofticioşi de-o "spânzurată" proaspătă. Tocmai se pregătea "centuirea" licorii.

Nea Vali scoate cu grijă dintr-un toc de lemn un alcoolmetru interbelic, moştenire de familie. Îl introduce întrun cilindru lunguieţ de sticlă plin cu ţuică şi aşteaptă răbdător. Solemnitatea momentului i-a amuţit pe toţi. După câteva minute de aşteptare apăsătoare, Vali Şerban decretează: "26 de gradaţii pe 13 temperatură!". Nimeni nu scoate un sunet, în timp ce fermierul arată Tabelele alcoolmetrice publicate în 1963. Pune degetul pe o coloană şi răsuflă uşurat odată cu întreaga asistenţă. Tocmai a distilat o ţuică de 26,75 grade.

"O ţuică dimineaţa omoară limbricii!"

Se apropie ora prânzului şi nea Belu nu mai conteneşte cu "spânzurata". Te îmbie cu sfaturi medicinale: "O ţuică bună dis-de-dimineaţă omoară limbricii!". Alături Vali pregăteşte masa pentru ajutoarele sale. Hălci dintr-o pulpă de oaie grasă aşteaptă să se perpelească pe grătar şi, ca garnitură, un purcoi de cartofi în coajă sunt îngropaţi în jăratec. Aşa e tradiţia când se dă drumul la povarnă. Odată perpelită bine, carnea e tăiată fâşiuţe şi e servită cu cartofii fierbinţi, care sunt mâncaţi cu sare grunjoasă.

Vali e luat peste picior de primar. Acum doi ani a participat la emisiunea "Fermier caut nevastă", de pe Prima TV. "N-ai ales niciuna!", îl zgândăre Cornel Berevoianu. "Păi, alea erau femei să vină la Nucşoara!? Ce, erau femei de casă? Să stea, acum, cu mine la cazan!", se oţăreşte ţuicarul argeşean. A rămas holtei. Da’ nimeni nu-i ţine socoteală la câte ţuici să se oprească.

LEGE

Ţuica 10 lei, acciza 8 lei

Primii 50 de litri de alcool pur se accizează cu 375 de euro pe hectolitru, spune Legea 571/2003, la articolul 206, punctul 13. Ceea ce înseamnă că, la ţuică, acciza e de 4 lei pe litru. Ce e peste se accizează cu 8 lei. Se dublează. Pe cuprinsul judeţului Argeş se calculează acciza la o concentraţie de alcool în ţuică de 25 de grade. Aceasta înseamnă că primii 200 de litri se accizează la jumătate.

"Dacă s-ar aplica pe bune legea accizării alcoolului, care e monopol de stat, toţi cetăţenii din Nucşoara şi-ar tăia livezile de pruni şi mere. Sunt amenzi care pornesc de la 200.000 de lei vechi până la un miliard dacă te prinde că produci alcool nedeclarat! Vă daţi seama că, dacă omu’ vinde litru’ de ţuică cu 100.000 (lei vechi – n.r.), 80.000 se duc la stat!", se revoltă primarul Cornel Berevoianu. Costuri la care se adaugă şi chltuieli cu culegerea livezii, adică plata şi hrana zilierilor care îţi culeg recolta şi te ajută la distilarea produsului.