A cincea curbă de sacrificiu

Peste câteva ore, un proiect de lege mult așteptat și ținut la mare secret va deveni public. Ceea ce știm din capul locului este că bugetul pe acest an, care ar fi trebuit să fie adoptat la sfârșitul lui 2020, va reprezenta mai mult decât o lege a austerității. Va reprezenta cea de-a cincea curbă de sacrificiu din istoria României. Și, cu certitudine, va avea consecințe la fel de dramatice ca și celelalte patru curbe de sacrificiu.

Prima curba de sacrificiu a fost decisă de un guvern al României la 1 ianuarie 1931. Atunci, salariile bugetarilor au fost diminuate cu o cotă cuprinsă între 10 și 23% și au fost anulate sporurile pentru o serie de categorii salariale. Un an mai târziu, în România s-a declanșat cea de-a doua curbă de sacrificiu, care a constat în esență într-o nouă diminuare a salariilor bugetarilor cu 10-12%, dar și cu plata cu întârziere, uneori de câteva luni bune, a salariilor acestora.

Am avut ceva de învățat?

Nu a fost suficient. Astfel încât s-a recurs la o a treia curbă de sacrificiu, în februarie 1933. Rezultatul acestor măsuri extreme luate de Guvern a fost exacerbarea extremismului. Atunci au început să se afirme cu adevărat stânga comunistă și extrema dreaptă legionară. În plan politic, România a plătit o factură uriașă pentru ieșirea pe această cale a curbelor de sacrificiu din criza economică. Am avut ceva de învățat?

Cu certitudine, răspunsul este negativ. Ca dovadă, în 2009, din ordinul lui Traian Băsescu, care a avut totuși bărbăția să-și asume decizia fatală, România a mai fost supusă unei curbe de sacrificiu. Cea de-a patra. Din primele trei curbe de sacrificiu, România a reușit să iasă, cu chiu cu vai, întrucât, în paralel cu aplicarea măsurilor draconice rezumate mai sus, Guvernul a luat și o serie de măsuri prin care a  încurajat capitalul național.

Cum au fost de pildă adoptarea unor acte normative, prin care au fost mărite taxele vizând importurile de mărfuri, fapt care a încurajat producția internă sau reducerea cu până la 50% a datoriilor pe care le aveau societățile comerciale către bănci.

România a fost nevoită să cedeze suveranitate

Cea de-a patra curbă de sacrificiu nu a fost însă însoțită de nicio măsură de stimulare, astfel încât consecința a fost că, după criza din 2008-2010, România a fost nevoită să cedeze suveranitate și să lase capitalul străin să-i invadeze practic economia și să ștranguleze treptat capitalul românesc. Iar consecința cea mai dramatică, consumată în timp, a constat în cedarea graduală a resurselor naturale.

Din această perspectivă, este interesant să încercăm să anticipăm, cu câteva ore înainte de a vedea bugetul, în ce va consta această a cincea curbă de sacrificiu și să anticipăm care vor fi consecințele.

Până în acest moment, lucrând cu „materialul clientului”, avem două certitudini. Prima este simplă, la mintea oricărui român. Cel care timp de un an, în 2020, a fost ministru de Finanțe, respectiv Florin Cîțu, este astăzi premier. E greu de presupus că, dându-se de trei ori peste cap și devenind premier, acest personaj și-a modificat în mod radical viziunea.

Care este a doua certitudine

El și cine îl dirijează, mai mult sau mai puțin, din umbră. Știm despre Florin Cîțu un fapt care nu poate fi contestat de nimeni. A fost ministrul de Finanțe care a îndatorat cel mai mult România, în întreaga istorie recentă a acestei țări.

A făcut-o la un preț mare, la dobânzi pe care nu și le-a permis niciun alt stat european în această perioadă. E clar că va avea tendința să procedeze și în continuare la fel, sărăcind România, lăsând leftere generațiile viitoare, aducând în schimb prosperitate băncilor străine și societăților de investiții, care, la schimb, îi acordă protecție. Și ce mai știm?

Care este a doua certitudine? Ne-o spune Uniunea Europeană, care, în urma analizei făcute, a constatat stupefiată și a atras atenția Guvernului României printr-un document oficial că Guvernul nostru, respectiv Guvernul Orban, unde Florin Cîțu era ministru de Finanțe, nu a alocat pentru combaterea pandemiei decât 1% din Produsul Intern Brut.

20.000 de morți ca urmare a coronavirusului

E fabulos! Într-un an în care întreaga planetă s-a confruntat cu pandemia, într-un an în care toate statele lumii au încercat din răsputeri să utilizeze toate mijloacele pentru a combate acest flagel, România s-a împrumutat ca niciodată până atunci, dar, din toți acești bani, nu a găsit resursele necesare decât la un nivel de 1% să-i consacre sănătății populației.

Iar rezultatul consemnat de statisticile oficiale ne arată că ne apropiem, dacă statisticile sunt adevărate, de o cifră îngrozitoare. De 20.000 de morți ca urmare a coronavirusului. Dar aceasta este doar una dintre consecințele vizibile ale proastei gestionări a țării. Alte consecințe abia urmează.

Parteneriatul SRI-DNA

La capătul celei de-a patra curbe de sacrificiu, din 2008-2010, România s-a pus în situația de a ceda mai multă suveranitate decât oricare alt stat european, și, în plan politic, am asistat pe de-a parte la o ascensiune fără precedent a populismului și, pe de altă parte, la o întărire, tot fără precedent, a instituțiilor de forță, fenomen care a culminat cu parteneriatul SRI-DNA.

Denunțat zilele trecute în mod surprinzător chiar de către președintele Klaus Iohannis, care a precizat că practicile rezultate din acest parteneriat au fost ilegale, care a recunoscut că parteneriatul a fost ilegal, dar care, în același timp, rămâne dependent de George Maior, cel care, din poziția de șef al principalului serviciu secret al țării, a patronat practic acest fenomen. Ce consecințe ar putea avea cea de-a cincea curbă de sacrificiu instituită de un Guvern al României?

Nu doar de un buget oarecare, ci despre o curbă de sacrificiu

Înainte de a răspunde, am obligația să explic de ce am convingerea că vorbim nu doar de un buget oarecare, ci despre o curbă de sacrificiu. Dacă nu s-a întâmplat vreo minune peste noapte, este normal să luăm de bune afirmațiile din ultimele zile făcute de Ludovic Orban, președintele PNL, președintele Camerei Deputaților și unul dintre cei trei stâlpi ai parteneriatului politic care susține Guvernul. Și, de asemenea, nu putem ignora nici afirmațiile premierului în funcție, Florin Cîțu.

Acompaniat de ministrul Muncii, Raluca Turcan. Ce ne-au comunicat în esență aceștia?

1). Punctul de pensie nu se mărește în 2021 și nici nu va avea loc vreo indexare cu rata inflației. Vârstnicii sunt lăsați de izbeliște.

2). Se vor tăia dramatic cele mai multe sporuri de care beneficiază în mod rațional sau în mod irațional bugetarii. 3). Va fi redus drastic numărul acestora, Florin Cîțu anunțând chiar o cifră uluitoare a disponibilizărilor, de 400.000 de persoane.

4). Studenții și alte categorii nu vor mai beneficia de o serie întreagă de facilități acordate de guvernările anterioare.

5). HORECA, marea industrie a ospitalității, cu sute de mii de angajați și zeci de mii de societăți conexe, este la rândul ei lovită năprasnic, întrucât statul renunță pe tot parcursul acestui an la voucherele de vacanță. Și așa mai departe. Sunt certitudini cu care putem opera, fără a mai aștepta cele câteva ore până când bugetul va fi adoptat de Guvern și trimis la Parlament, și care ne îndreptățesc să afirmăm că, în 2021, în România se declanșează cea de-a cincea curbă de sacrificiu.

România este legată de mâini și de picioare

Cum am putea contracara efectele negative, care de fiecare dată se manifestă atunci când se aplică în mod dramatic o curbă de sacrificiu? România este legată de mâini și de picioare. Conform actelor normative pe care le-am adoptat ca o consecință a aderării la Uniunea Europeană, statul român nu are nicio posibilitate de a aplica vreo măsură de protecționism, pentru a veni în sprijinul societăților comerciale autohtone.

Nu putem aplica restricții la importurile de produse din Uniune Europeană. Nici măcar în ceea ce privește industria agroalimentară. După cum se poate lesne observa, am renunțat și la orice formă de promovare a produselor agroalimentare românești. În condițiile în care, spre deosebire de situația existentă pe parcursul celor trei curbe de sacrificiu din prima parte a secolului trecut, astăzi România este din ce în ce mai dependentă de sectorul serviciilor.

Dacă distrugem serviciile, care în mare parte mai sunt încă parte a patrimoniului național, este evident că locul acestora va fi luat de societăți cu capital străin. Patronii de azi vor deveni angajații sau șomerii de mâine. Iar veniturile din servicii se vor volatiliza, după modelul altor instituții, bănci, supermarketuri, companii farmaceutice, etc, nemaiatingând decât prin ricoșeu bugetul de venituri al statului.

România este prinsă pe picior greșit. Niciun alt stat european nu s-a conformat în exces rigorilor stabilite de Bruxelles, și niciun alt stat european nu a renunțat mai mult decât România la protejarea infrastructurii vitale și a resurselor naturale. În plus, la guvernare se află în exclusivitate băieți deștepți, care se exprimă politically correct, care adoptă nu numai păsărească bruxelleză, ci și o logică cu totul și cu totul străină interesului național. Acești așa-ziși bărbați de stat nu se află în slujba națiunii române, în ciuda jurământului pe care l-au depus.

A cincea curbă de sacrificiu

A cincea curbă de sacrificiu se va lăsa cu efecte dramatice. Vom avea parte nu numai de un populism excesiv, ci și de extremism. Nu m-aș mira ca populismul și extremismul să degenereze într-o asemenea măsură, încât statul, în numele autoprotecției sale, să recurgă la măsuri la rândul lor extreme. Vom vedea deci întărite până la exacerbare instituțiile de forță.  Și, evident, drepturile și libertățile omului vor fi diminuate mai dramatic decât până acum. Deocamdată atât.