Feldmareșalul Rommel, vânat de anglo-americani, lichidat din ordinul lui Hitler

Feldmareșalul german Erwin Rommel fusese supranumit „Vulpea Deșertului”. Mareșalul britanic Montgomery reușise cu greu să câștige bătălia din Egipt de la El Alamein, în octombrie-noiembrie 1942.

În noaptea de 17/18 noiembrie 1941, Rommel a scăpat dintr-o încercare de atentat, în Libia, la baza sa de reședință Sidi Rafa, operațiunea de commando fiind denumită de către britanici, Operațiunea Flipper.

Rommel nu era nazist, ci doar militar de carieră. Era urât de propagandiști, dar iubit de soldați. Aliații știau că el nu dorea ca Hitler să mai conducă Germania, dar ca militar executa ordinele. De aceea, s-a decis ca el să fie eliminat, în 1944, în paralel cu eliminarea lui Hitler. Dispariția lui Rommel ar fi redus moralul trupelor germane, aflate pe frontul din Normandia.

Feldmareșalul Erwin Rommel se deplasa cu automobilul, făcând zilnic sute de kilometri pentru a vedea situația pe front. La 17 iulie 1944, el urma să plece spre Livarot. I se sugerase să aleagă un vehicul german de teren blindat, însă feldmareșalul Erwin Rommel alesese să meargă cu automobilul său decapotabil preferat. Stătea mereu pe locul din față, lângă șofer, studiind hărți militare. Era însoțit de alți doi-trei oameni de încredere, un căpitan, un maior și un plutonier care avea misiunea să se uite dacă apăreau în zonă avioane inamice.

Feldmareșalul Rommel, vânat de anglo-americani

În acea zi, două avioane canadiene Spitfire din Escadronul 412 au urmărit automobilul lui Rommel. Cei doi piloți au decis să execute un atac pe direcția stânga-spate. Pilotul Charley Fox s-a apropiat la aproximativ 450 de metri,  deschizând focul cu tunul de 20 mm de pe avion. Șoferul a murit pe loc, mașina răsturnându-se în șanț. Maiorul și căpitanul au scăpat teferi. Rommel, cu o constituție atletică a fost proiectat prin parbriz, rănit grav la cap, de cioburi și de gloanțe. A primit primul ajutor și a supraviețuit, însă, practic era scos din luptă, având nevoie de o lungă convalescență. A fost preluat, internat în spitale militare, apoi transferat în Germania,  la reședința sa, alături de soția sa și fiul lor.

La 20 iulie 1944, eșua atentatul contra lui Adolf Hitler, iar ancheta Gestapo-ului avea să scoată de la anchetații torturați și faptul că Rommel nu era străin de planurile lui von Stauffenberg. A fost o chestiune de timp, până când ilustrul feldmareșal avea să ajungă pe lista neagră a unui Hitler nebun și dezlănțuit.

Totuși, faptul că numele Erwin Rommel ar fi ajuns pe o listă a trădătorilor ar fi distrus prestigiul regimului, deoarece, de departe, Rommel era printre cei mai destoinici ofițeri superiori al Wehrmacht-ului, fără să fi fost niciodată înscris în NSDAP, partidul nazist.

Ulterior, Rommel a fost forțat de către Gestapo (Poliția secretă nazistă) să se sinucidă, la 14 octombrie 1944, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Herrlingen, la 18 octombrie 1944,  ca și cum ar fi murit din cauza complicării sănătății fragile după atentatul eșuat.

Fiul său Manfred Rommel a fost cel care a descris circumstanțele morții tatălui său într-un articol cu un titlu sugestiv „Ziua cea mai lungă”. Feldamreșalul Rommel a fost ridicat de acasă, la 14 octombrie 1944,  de către doi agenți Gestapo, fiind otrăvit în mașina care îl preluase de la reședința sa din Hetrlingen, landul german Baden-Wurtenberg.