Personalitate marcantă a unei epoci istorice extrem de frământate a României, profesorul și diplomatul Ion Chinezu rămâne un intelectual pe cât de distins, pe atât de puțin cunoscut. Este și motivul pentru care am ales să vă prezentăm astăzi portretul acestui cărturar internat de două ori în lagărele Gestapoului, stigmatizat de comuniști și învăluit în mister și uitare în prezent.

I on Chine zu (năs cut la 1 5 august 18 94 într -o f amilie de țăr ani din Sînt ana de Mur eș - mort la 10 decembrie 1 966, Bucur ești, paralizat și or b) ar merit a, cu sigur anță, c eva mai multă atenție. Greco-catolic unionist (i-a mobiliz at pe țăr anii r omâni din Mur eș la mar ea adunare de la Alba-Iulia), licențiat la București, a fost primul comentator român important al literaturii maghiare. Teza sa de doct orat la U niversitatea clujeană (Aspecte din literatura maghiară ar deleană. 1 919- 1929), susținută (și public ată în volum) în 1 930, înainte de a ajunge, doi ani, bursier la Sorbona (cursant al lui Paul Hazard și F. Baldensperger), o confirmă din plin, prin c omplexitate și finețe a e valuărilor, clasificărilor & r aportărilor contextuale - mențione ază criticul literar Paul Cernat.

Asistent al poetului Octavian Goga

Ion Chine zu a f ost, de fapt, unul dintre cei mai buni și mai har - nici traducători din literatura maghiară pe care i-am a vut, dar și un bun cuno scător al limbii g ermane - a tradus, de altfel, Casa Budden brok a lui Thomas Mann din ambele limbi. „A lucrat c a pr ofesor de lic eu în Ar deal și la Bucur ești, dar și c a asist ent al lui O ctavian Goga la o c atedră uni versitară bucureșteană creată special pentru el” - notează, în continuare, scriitorul Paul Cernat.

După Dictatul de la Viena, misteriosul Ion Chinezu a fost utilizat în diplomație (ca angajat al Ministerului Culturii) a apăr at dr epturile populației românești din Ungaria și Transilvania în diverse funcții t ehnice. „Ang ajamentul naționalist s-a tr adus însă și printr -o acti vitate de militant legionar în cuiburi ar delene. După 23 august, va fi o vreme internat de Gestapo în două lagăre, apoi tr as pe linie mo artă de r egimul st alinist din c auza c olaborării cu regimul ant onescian, după c e a lucrat ca expert într-o comisie de elaborare a materialelor pentru Tratatul de Pace de la Paris (1947)”, relatează Paul Cernat.

Recuperat de comuniști

Ulterior, Ion Chinezu a dat mâna cu autoritățile comuniste. „Recuperat discret, a susținut noul regim spre sfîrșitul vieții dinspre latura „patriotică”. Colaborator la mai multe publicații (împreună cu Victor Papilian a condus, în 1930, revista Darul vremii, apoi, din 1933, Gînd românesc) a fost un comentator literar prolific, talentat și cultivat – volumul Pagini de critică (1969), îngrijit de Ion Negoițescu, selectează doar o mică parte a cronicilor sale interbelice, cu parti pris-uri regionale bine temperate”, mai amintește criticul literar Paul Cernat.

Colaborator al lui Sextil Pușcariu

Portretul schițat de Paul Cernat distinsului profesor Ion Chinezu este aproape finalizat: „A desfășurat și o activitate filologică asiduă, în descendența Școlii Ardelene (colaborator apropiat al lui Sextil Pușcariu). Prim editor al lui Pavel Dan (1938), a fost deținătorul jurnalului intim al acestuia. Rămîne important mai ales ca promotor al cunoașterii literaturilor vecine, central-europene, în special al celei maghiare din Transilvania și Ungaria”.

Traducător sub nume de împrumut

În comunism, profesorul Ion Chinezu a fost nevoit să lucreze ca traducător, fără a i se permite să semneze cu numele lui. Cunoștea la perfecție limbile și literaturile maghiară și germană. A tradus, din 1948 până în 1964, un număr impresionant de nuvele, piese de teatru și romane din literatura maghiară clasică și contemporană, semnând cu pseudonimele P. Mureșanu, Andrei Aldea și Alexandru Aldea.