Judecătoarea Adriana Stoicescu a transmis un mesaj în contextul dezvăluirilor legate de căminele groazei din Voluntari și Pipera. Magistratul arată că acest caz reprezintă o dovadă a nivelului de dezumanizare la care a ajuns societatea. Adriana Stoicescu vorbește despre lipsa de empatie față de cei vârstă, uitați într-un sat fără apă și curent, în vreme ce restul, cei care ar trebui să-i aibă în grijă sunt preocupați doar de propria viață.

Dezvăluirile despre tratamentul inuman, umilințele și agresiunile la care erau supuși bătrânii din centrele din Voluntari și Pipera au stârnit indignare și revoltă în rândul tuturor celor care au văzut imaginile și au citit știrile din presă. Între cei care au reacționat la ororile din căminele groazei din Ilfov este și judecătoarea Adriana Stoicescu, fosta președintă a Tribunalului Timiș.

Aceasta a transmis un mesaj în care face referire la starea în care a ajuns societatea românească, la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Ea face referire la egoismul de care dau dovadă cei din generațiile mai tinere, preocupați doar de propria parvenire, dar și la lipsa de empatie față de vârstnicii care sunt în suferință.

„Înțeleg indignarea, nu înțeleg mirarea... Nu asta am cultivat de 30 de ani? Lipsa de empatie? Nesimțirea? Goana după bani, cu orice preț? Bătrânii aceștia sunt un argument. O explicație. O consecință. O dovadă a nivelului de dezumanizare la care am ajuns. Nu asta ni se spune de 30 de ani? Să ne trăim viața fără să ne pese de cel de lângă noi... Să ne distrăm și să ne îmbogățim. Să călcăm peste cadavre în drumul nostru triumfal spre nicăieri.

Ne facem case cu 3 etaje în care părinții nu mai au loc. Ne cumpărăm mâncare cât pentru un regiment, iar bunicii ne mor de foame, uitați într-un sat fără apă și curent. Totul este despre mine, nimic despre cel de lângă mine. S-au străduit să ne scoată din cap Biserica și educația, bunul simț și omenia. Și au reușit”, a arătat Adriana Stoicescu.

Un azil în care oamenii mor uitați de semenii lor

În opinia ei, societatea este un uriaș azil în care oameni mor zilnic, precum șoarecii, în vreme ce restul, cei aflați într-o poziție și o situație mai bună îi privesc lipsiți de empatie.

„De ce ne mirăm? Societatea noastră e un uriaș azil în care mor, zi de zi, oamenii precum șoarecii... Nu ne mai pasă de nimic, nu mai avem nicio fărâmă de empatie. Trăim să ne umflam burțile, să ne hăhăim în fața televizoarelor, râzând tâmp și fără motiv, dar fericiți că cel de lângă noi e mai prăpădit. Am devenit hiene.

De ce ne mirăm? Bătrânii aceia vom fi și noi, într-o bună zi, pentru că asta cultivăm. Îi învățăm pe copii să fie luptători, să dea din coate, să reușească, dar nimeni nu îi mai învață să fie, pur și simplu, Oameni”, a mai spus judecătoarea.

O lume în care contează banul și puterea

Fosta președintă a Tribunalului Timiș, judecătoarea Adriana Stoicescu a mai vorbit despre lumea actuală în care contează mai mult puterea și banii, în vreme ce alții, cei care nu au acces la ele sunt lăsați să se stingă fără ca cineva să le ia în seamă strigătele de ajutor.

„Într-o lume în care contează doar puterea și banul, de ce ne-ar mai păsa de bătrâni? Sunt, oricum, depășiți. Sunt bolnavi și ne cheltuim pe ei, inutil, banii. De ce să ne pese? Trebuie să ne trăim viața la maxim, așa ne învață toți guru făcuți la kilogram. Bătrânii ăștia sunt oglinda sufletelor noastre mici și meschine, obsedate de propriile nevoi, imune la strigătele de ajutor ale oamenilor de lângă noi.

Poate, până la urmă, vom descoperi că roboții sunt mai empatici decât noi. Poate vor deveni ei Oameni. Noi nici roboți nu suntem capabili să fim....”, a scris judecătoarea Adriana Stoicescu într-o postare pe Facebook.