Exclusiv. Interviu cu judecătoarea Adriana Stoicescu, despre procurorii DNA care au pus doi polițiști să dea declarații mincinoase împotriva ei

Sursa: Arhiva EVZ

În urmă cu vreo 10 zile, apărea în presa din Timișoara, o știre. Încă doi polițiști de la Poliția de Frontieră au fost chemați la DNA Structura Centrală ca să dea declarații mincinoase împotriva judecătoarei Adriana Stoicescu. . 

Știrea de pe impactpress.ro a trecut neobservată pentru presa centrală, mai ales că nu mai era chiar o știre. Cu puțin timp în urmă, un alt polițist de frontieră aruncase bomba despre cum a încercat un procuror DNA, Gheorghe Popovici, să îl determine să dea declarații mincinoase împotriva judecătoarei Adriana Stoicescu. 

În acest context am realizat un interviu în exclusivitate cu judecătoarea Adriana Stoicescu  Am vrut să aflu ce anume îi mână în luptă pe procurorii DNA de sunt atât de înverșunați încât să încalce legea pentru a încropi un dosar unui magistrat. Adriana Stoicescu a fost președinta Tribunalului Timiș și apoi vicepreședinte al aceleași instituții.

Calendarul pensiilor în luna decembrie. Când vin banii. Schimbare anunțată de Ministerul Muncii

Locul din România în care se trăiește cel mai bine. Orașul din care toți vor să plece

Judecătoarea Adriana Stoicescu a aflat din presă că a fost ținta DNA

L.D.Ionescu: În primul rând aș vrea să vă întreb cum v-a afectat această anchetă a DNA? Mă refer atât profesional cât și personal, în viața de familie. Vă mai caută prietenii sau se cam feresc de Dvs?

Adriana Stoicescu: Veți fi surprins, dar nu am știut absolut nimic despre această anchetă până acum, când au apărut în presă informațiile. Nu am știut că se desfășoară cercetări, nu am avut habar că sunt o țintă, deoarece se pare că asta am fost. Cereri de denunțuri împotriva mea au mai fost, inclusiv la structura centrală, dar la un alt procuror, pensionat și el azi; și, desigur, la structura teritorială Timișoara.

A fost perioada în care strada cerea capete înfipte în țăruși, iar mulți dintre colegii mei, astăzi achitați, au fost victimele nevoii de trofee.

Eu am fost norocoasă, pentru ca cei presați și, probabil, șantajați, nu au cedat. Și le mulțumesc azi, public. 

Am încredere în colegii mei, procurori

De ce v-a purtat procurorul Popovici, sâmbetele? Cu ce l-ați supărat?

Nu îl cunosc. Nu am știut că există, am aflat acum despre domnia sa.

Acum, că ați aflat despre ce abuzuri făcea procurorul Popovici împotriva Dvs, cum veți acționa mai departe? Noul SIIJ, Inspecția Judiciară etc?

Domnul procuror nu mai este in activitate. Am consultat un avocat și voi acționa pe toate caile legale.

Aveți încredere în noul SIIJ? Dar în vechiul SIIJ ați avut încredere?

Nu putem vorbi despre vechiul sau noul SIIJ. Am spus-o și repet: am încredere în colegii mei procurori, în imensa lor majoritate adevărați profesioniști și oameni de caracter.

În colegiile de conducere trebuie să fie oameni care cunosc regulamentele de ordine interioară

Ce părere aveți despre Legile justiției? Am văzut că v-ați mai exprimat public…dar credeți că modificările vor afecta actul de justiție, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească?

Eu am fost foarte surprinsă de unele reacții din sistem, pentru ca știu ca este foarte multă ipocrizie în aceste luări de poziție. Să vă explic: O mare parte din propunerile care vizează bucătaria internă a instanțelor a fost discutată cu mulți ani în urma, la întâlnirile președinților de tribunal.  Ele au venit ca un răspuns firesc la nevoile din instanțe, pentru a simplifica lucrurile și a le efiencientiza.

De exemplu, prevederea ca președinții de secții să fie de drept in colegiile de conducere este absolut normală, pentru că aceștia sunt cei care desfășoară managementul la firul ierbii, fiind cei mai apropiați de problemele administrative. Președinții de secții, spre deosebire de colegii aleși de adunarea generala, susțin un interviu in fața secției de judecători din CSM, întocmesc un proiect de management pe care îl pun în practică. E firesc să ai în colegiul de conducere oameni care știu ce înseamnă regulamentul de ordine interioară, au noțiuni de management și coordonează toată activitatea unei secții.

Nu sunt de acord cu decontarea ratelor petru achiziția de apartamente și nici cu modul de calculare a pensiilor magistraților

Adriana Stoicescu.: Să vii, apoi, să spui că prin numirea vicepreședintelui instanței la propunerea președintelui, acesta din urma este transformat în dictatorul instanței, că asta s-a afirmat, este o prostie fără margini.

Obsesia asta cu concentrarea puterii în mâinile unor oameni “aleși” arată doar frustrare, incapacitatea de a înțelege ce înseamnă managementul unei instanțe si o forma de politicianism ieftin.

Personal, nu sunt de acord cu unele prevederi, care, iată, au fost respinse în comisii, cum ar fi modificarea abaterii disciplinare ce viza nerespectarea hotărârilor CCR.

În ceea ce privește pensionarea, am fost și sunt contra curentului și nu pot fi de acord cu modul de calcul al pensiei, care azi depășește salariul unui judecător.

La fel (și vorbesc doar în nume personal), nu sunt de acord cu decontarea de către Stat a ratelor pentru achiziționarea unui imobil, chiar dacă accept ideea că impactul bugetar ar fi mai scăzut decât în cazul decontării chiriilor; cred că s-ar putea găsi alte soluții, care să nu fie discriminatorii față de alte categorii sociale cu importanță similara cu cea a magistraților. Sintetizând, sunt multe propuneri care au primit girul nostru. De aceea nu înțeleg isteria unora…

Am primit sugestii să plec din penal în civil, dar intervenții pentru soluții în dosare, niciodată

Aveți ceva să vă reproșați în activitatea profesională, până acum? Poate o sentință eronată sau vreo decizie luată în urma unui telefon de pe la cineva…?

Îmi reproșez că am avut momente în care mi-a fost teamă, chiar dacă era justificată. În perioada de tristă amintire, în care așteptam zilnic ca, în urma unui denunț mincinos, să fiu, cum le plăcea să spună, “săltată”, am fost atât de disperată încât  am vrut să demisionez din magistratură. Pentru că nu aș fi suportat rușinea de a fi târâtă, încătușată, lapidată, eu fiind nevinovată. Nu aș fi suportat rușinea familiei și celor dragi și nici suferința pe care le-ar fi provocat-o minciunile și mizeriile. De aceea, am tot respectul pentru colegii care au reușit să străbată aceasta Golgota, cu demnitate și fruntea sus și, mai ales, cu speranță. Eu, la vremea respectivă, îmi pierdusem orice speranță și trăiam într-un iad.

Sentințele eronate, dacă există, au fost, îndreptate de instanța de control. Dar, telefoane? Niciodată! Nu au avut tupeul. Au fost sugestii, pe vremea când eram președinte de instanță, de a renunța la secția penală, de a mă “retrage” în  civil, dar nu sugestii de soluții în dosare.

Pensia este un drept care nu poate fi restrâns prin reangajare în avocatură

Ce veți face când veți încheia activitatea de magistrat? Ținând cont de „pensia nesimțită”, vă veți odihni, veți călători în jurul lumii sau intrați în avocatură? 

Nu știu, nu mă gândesc încă la asta.

Credeți că magistrații care intră în avocatură ar trebui să aibă pensie specială după ce intră în avocatură sau ar trebui să le fie diminuată pensia atâta timp cât se reangajează? Aici este vorba despre toate pensiile speciale, ale polițiștilor, parlamentarilor etc

Pensia este un drept care nu poate fi restrâns prin practicarea avocaturii.

În încheiere, am rugat-o pe doamna Stoicescu să îmi spună ce mai are pe suflet. Aceasta mi-a spus că ar dori să mai adauge câteva idei, pe care le puteți citi mai departe.

Prigoana împotriva judecătorilor, începută în perioada luptei anticorupție, are efecte și azi

Adriana Stoicescu: Ceea ce s-a întâmplat în perioada glorificării luptei anticorupție și a prigoanei împotriva magistraților ar trebui studiat ca material didactic.

Modul în care opinia publică a fost efectiv manipulată și ridicată împotriva judecătorilor are consecințe vizibile și azi. Iar noi, prin tăcerea noastră, am cauționat aceste abuzuri.

Dar, uitându-ne în urmă, trebuie să spunem răspicat și să recunoaștem că a fost un moment în care niște oameni cu putere de decizie au spus stop joc și, asumându-și niște riscuri imense, au spus adevarul.

Acestia sunt Lucian Netejoru si Gheorghe Stan, șefii Inspecției Judiciare de atunci.

Raportul Inspecției judiciare asupra cauzelor instrumentate de DNA, care vizau magistrații, raport girat de șefii inspecției a prezentat, pentru prima dată, fenomenul hărțuirii în masă a magistraților.

Încercările victimelor de a spune adevărul, hotărârile de achitare, ar fi fost insuficiente pentru a arata dimensiunea reală a fenomenului, în absența unui act al inspecției judiciare. Făra munca sisifică a inspectorilor judiciari, fără curajul lor de a arata ce s-a întâmplat cu adevărat și nu pe vorbe, ci pe date concrete, pe probe, și astăzi am asista, probabil, la linșajul magistraților. 

Activitatea CSM a fost marcată de interferența politicului în justiție

Adriana Stoicescu: Apoi, al doilea moment de cotitură a fost aprobarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a raportului, care astfel a căpătat forța juridică necesară pentru a produce consecințe. Pentru mine, acest fapt spală toate păcatele actualului Consiliu, care, cu siguranță, au fost.

Activitatea Consiliului a fost, în mod evident, marcată de perioada tulbure în care s-a aflat Justiția, de interferența politicului, din ce în ce mai agresivă. 

Să nu uitam, apoi, diferențele de viziune si principii dintre inițiala majoritate a secției de judecători si ceilalți colegi, între judecătorii si procurorii din Consiliu, care au determinat, în mod evident, sincopele si conflictele.

Sigur că am avut așteptări uriașe, cu toții, de schimbare și de reașezare a activității justiției pe alte paliere, mai aproape de normalitatea mult visată.

Însă, cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg…

Curajul de a le bate obrazul politicienilor, când au încercat să transforme judecătorii în anexa celorlalte puteri

Adriana Stoicescu: Dar, este dincolo de orice dubiu că acest Consiliu a fost mult mai deschis decât precedentul la anumite probleme sistemice, iar faptul ca mizeriile comise împotriva judecătorilor au fost spuse public, cu subiect si predicat, condamnate, este mai important decât orice alta nemulțumire personală.

Pozițiile ferme împotriva derapajelor politicienilor, curajul de a le “bate obrazul” când au încercat să ne transforme în anexe ale celorlalte puteri, au fost dese în acest mandat al Consiliului Superior al Magistraturii, dovedind ca oamenii de acolo și-au înțeles rolul, acela de a proteja independența judecătorilor.

Un factor incontestabil de echilibru l-a reprezentat societatea civilă, prin domnii Alistar si Chelaru, care au fost portavocea justițiabililor, a avocaților, reprezentând un câștig fantastic pentru Consiliu.

Am avut multe ciocniri personale cu CSM

Adriana Stoicescu: Și, din nou, îmi asum: Acest Consiliu, mai bine zis majoritatea acestui consiliu, a fost coagulată de doamnele Savonea, Marcu și Tint.

În ciuda tuturor conflictelor și a derapajelor generate de orgoliile supradimensionate și a nevoii de expunere publică a altor colege, au reușit să păstreze pe linia de plutire o instituție vitală pentru democrație.

Am avut “ciocniri” personale, nu am fost întotdeauna de acord cu deciziile dumnealor, cu modul de a acționa, nu ne-am “întalnit” în multe soluții dar, consecvența și curajul de care au dat dovadă au făcut ca acest Consiliu, îndelung blamat, să își finalizeze misiunea.

Magistrații își vor recâștigă respectul oamenilor, arătându-le acestora respect

Adriana Stoicescu: Au fost terfelite în presă într-un mod greu de descris, au fost tocate mărunt, jignite, li s-au pus în cârcă toate relele unei justiții din ce în ce mai urâte de întreaga societate, ceea ce mi s-a părut și mi se pare nedrept si revoltător.

Au fost acuzate de toate relele pamântului și au fost învinovățite pentru toate greșelile unui sistem care pare azi din ce în ce mai neputincios, ceea ce a fost extrem de incorect. Într-o lume civilizată, cum aș vrea să cred ca e cea în care trăim, li s-ar spune simplu: Mulțumim pentru activitatea Dvs!

În final, le-aș spune colegilor că schimbarea percepției publice despre magistrați depinde de noi. Oricât am încerca să pasăm responsabilitatea deciziilor proaste in cârca celorlalte puteri, trebuie să acceptam că binele justiției doar noi îl putem promova, prin profesionalism, onestitate și un pic mai multă modestie…Respectul oamenilor îl vom recâștiga arătând, la rândul nostru, respect, promovând Legea si Dreptatea.”